Roluri inversate

Comparînd ordinea de la finalul campionatului precedent, 1. CFR, 2. Urziceni, 3. Vaslui, cu cea de azi, 1. Dinamo, 2. Steaua, 3. Mediaş, lesne de observat că protagonistele din sezonul anterior sînt în grea suferinţă. CFR ocupă locul 11, Vasluiul […]

Comparînd ordinea de la finalul campionatului precedent, 1. CFR, 2. Urziceni, 3. Vaslui, cu cea de azi, 1. Dinamo, 2. Steaua, 3. Mediaş, lesne de observat că protagonistele din sezonul anterior sînt în grea suferinţă. CFR ocupă locul 11, Vasluiul se află pe 12, iar Unirea Urziceni pe 15, în timp ce Dinamo şi Steaua, neînvinse în 5 partide, s-au instalat în fruntea ierarhiei. Pe cît de prematur pentru verdicte, pe atît de evident că provincia a pierdut teren, iar capitala a cîştigat. Asta în condiţiile în care merită presupus că echipe serioase precum Gaz Metan sau Oţelul, demne de laude, vor reuşi să păstreze ritmul. Mai degrabă ele strîng puncte albe pentru zile negre.

Sosirea lui Andone a redeschis apetitul lui Dinamo pentru performanţă. A pus în mişcare ambiţii deosebite, însă n-a rezolvat mai vechea problemă a fragilităţii apărării. „Cîinii” au înscris 18 goluri, peste Rapid, CFR şi Vaslui luate împreună!, dar au şi încasat 10! Numai Sportul, cu 11 primite, se prezintă mai slab la capitolul respectiv. În eventualitatea în care Dinamo nu-şi va întări urgent defensiva, există riscul ca strategia lui Ando de a marca un gol în plus faţă de adversar să se transforme în bumerang. Nici ulciorul nu merge de multe ori la apă!

Asemenea lui Dinamo, şi Steaua e angajată pe un drum ascendent. Joacă mai gîndit, mai repede, mai direct. Altfel zis, mai tinereşte. Ilie Dumitrescu a adus pacea într-un vestiar răvăşit de declaraţiile necontrolate ale patronului şi de prea desele schimbări de antrenori. Graţie liniştii, formaţia şi-a regăsit echilibrul şi, la fel de important, încrederea în forţele proprii. S-a schimbat în bine. Nu m-aş grăbi să bat însă monedă pe revirimentul Stelei, ci aş aştepta returul cu Grasshopper. Întîlnirea de la Zurich ne va lămuri la ce nivel au ajuns roş-albaştrii şi cît îi ţin balamalele. Ea va da, să spun aşa, ora exactă în Ghencea.

Pe lîngă Unirea Urziceni, ameninţată cu desfiinţarea, şi FC Vaslui, unde Porumboiu i-a făcut degeaba toate mendrele unui antrenor ce întîrzie să confirme, cum nu confirmă nici numeroşii străini pe care i-a cerut, marea dezamăgire a începutului de stagiune rămîne CFR.

Posibil ca la Cluj să se fi sfîrşit un ciclu, luminat de victorii răsunătoare obţinute pe parcursul a 3 ani. Vinovat de startul poticnit al campioanei pare însă managerul. Adică preşedintele Mureşan, nu antrenorul Mandorlini, deoarece primul a permis „coloniei portugheze” conduse de Cadu şi de Nuno Claro, ba a şi încurajat-o, să şi-o ia în cap. Să stabilească regulile şi chiar să le impună! La fel de adevărat e însă că valoarea lotului îi îngăduie CFR-ului să spere într-o redresare rapidă. Posibil să fie însă prea tîrziu, iar distanţa faţă de formaţiile bucureştene, acum de 8 puncte, să fie irecuperabilă. Ori poate nu, să vedem.