Africa în stand-by

Cînd am aterizat la Johannesburg, în ajunul deschiderii CM, l-am văzut la televizor pe Jacob Zuma, preşedintele Africii de Sud. ­Probabil vă mai amintiţi despre cine e vorba dintr-un articol mai vechi: cel ce se afişează în public cu trei […]

Cînd am aterizat la Johannesburg, în ajunul deschiderii CM, l-am văzut la televizor pe Jacob Zuma, preşedintele Africii de Sud. ­Probabil vă mai amintiţi despre cine e vorba dintr-un articol mai vechi: cel ce se afişează în public cu trei soţii, dar despre care se spune că ar fi însurat cu şase! La 68 de ani, e însă cert că are 21 de copii. Ei bine, Zuma declara ţanţoş că “mă mănîncă palmele să ridic deasupra capului Cupa Mondială! Presimt c-o vom cîştiga!”.

Am ironizat atunci cum că vrabia mălai visează şi iată că am nimerit-o. Selecţionata Bafana-Bafana nu s-a făcut de rîs, probă că a bătut-o pe cea a Franţei, corect, una uzată şi pusă pe gîlceavă, dar a părăsit competiţia chiar din faza iniţială. Impresia mea e că, şi pînă la eşecul drastic din meciul cu uruguayenii, gazdele au intuit că CM 2010 sînt o căciulă prea mare pentru ele, din care motiv, repliindu-se din mers, au ­început să-şi îndrepte nădejdile către echipele ­vecine. “Dacă nu South Africa, măcar o formaţie africană să cucerească trofeul!”, spera The Star. Speranţe zadarnice: Nigeria, Algeria (fără gol marcat în 3 partide) şi Camerun (zero puncte) s-au clasat ultimele în grupe, în vreme ce Ghana şi Coasta de Fildeş au strîns cîte 4 puncte, însă numai cea dintîi s-a şi calificat, graţie ­golaverajului. Concomitent, dincolo de catastrofele numite Franţa şi Italia, Europa continua cursa cu 6 reprezentante din 13, iar America de Sud cu 5 din 5, procentaj de sută la sută!

Întrucît Ghana, 2-1 după prelungiri cu SUA, a ajuns în “sferturi”, ei i-a rămas să salveze onoarea Africii. E ceva, însă puţin faţă de ce anticipau oficialii acesteia că se va întîmpla.Foarte puţin. Deoarece respectivii păreau convinşi că ediţia a 19-a a CM va consfinţi ascensiunea fotbalului de pe Continentul Negru, poate şi încoronarea lui cu titlul suprem! Calcule greşite, practic, dovezi că entuziasmul şi solidaritatea, deşi importante, nu ţin loc de valoare, de clasă. Care înseamnă organizare, mentalitate, şcoală, sistem etc. Într-un cuvînt, profesionalism.

Există însă şi în Africa destui oameni cu simţul măsurii, conştienţi că fotbalul de-acolo va recupera greu, teribil de greu, handicapul care îl desparte de cel din Europa şi Sud-America. “Să nu ne repezim!”, invita Pretoria News, regretînd că toate “naţionalele” din zonă, cu excepţia Algeriei, s-au prezentat la turneul final cu antrenori străini, ba şi din afara continentului: Bafana-Bafana cu brazilianul Parreira, Nigeria cu suedezul Lagerback, Ghana cu sîrbul Rajevac, Camerun cu francezul Le Guen şi Coasta de Fildeş cu suedezul Eriksson. “Sîntem în urmă şi nu ne va fi uşor să recuperăm”, nota cotidianul citat mai sus.

În ciuda progresului, Africa trebuie să mai aştepte. Dispune de numeroşi jucători de calitate, dar nu şi de echipe redutabile. Are drum lung de parcurs şi nimeni nu poate garanta cînd îl va parcurge. Şi nici dacă.