Să fi murit aiuritul de odinioară?

Vă prezint un portret al lui Maradona. Aşa cum îl văd eu, la faţa locului Din capul locului afirm că sînt fanul Butoiaşului Atomic. Acum, începe să surprindă plăcut şi ca antrenor. Simt că se bucură din ce în ce […]

Vă prezint un portret al lui Maradona. Aşa cum îl văd eu, la faţa locului
Din capul locului afirm că sînt fanul Butoiaşului Atomic. Acum, începe să surprindă plăcut şi ca antrenor. Simt că se bucură din ce în ce mai mult de respectul tituror şi ca antrenor. Să vedem cum îşi va conduce echipa pînă la finalul Mondialului.

Noul Maradona
Deşi nu fără emoţii, Argentina a bătut Coreea de Sud cu 4-1 şi s-a instalat la cîrma grupei B. E ca şi calificată. De-a dreptul anesteziaţi în prima jumătate, asiaticii au avut nevoie de gafa lui De Michelis, una de Gîgă, spre a intra în meci. N-au aşteptat însă să fie invitaţi de două ori. În repriza secundă s-au trezit, ba au şi ratat prin Keun, la 1-2, o ocazie nu cît roata carului, cît carul însuşi! Simţind pericolul, elevii lui Maradona au forţat în final, s-au desprins şi au obţinut o izbîndă netă, indiscutabilă.

Îl egalează pe Beckenbauer?
Fan Maradona, admit că, în ciuda victoriei şi a scorului, Argentina n-a strălucit. Probabil că poate mai mult. Echipa sud-americană a jucat după chipul şi asemănarea lui Messi, liderul ei. A alternat momentele de inspiraţie, unele şi de magie, cu cele mai puţin reuşite. În special apărarea a dat dovezi de slăbiciune. Spre a egala performanţa lui Beckenbauer, singurul din istoria fotbalului care a cucerit titlul suprem pe teren şi de pe banca tehnică, Maradona mai are de lucrat. I-ar trebui şi un pic de şansă, de noroc.

Controvesre
Oricum, prin al doilea succes consecutiv repurtat aici, ex-Butoiaşul atomic i-a cam redus la tăcere pe contestatari. Pe cei care continuă să-i reproşeze că a rulat 108 jucători în nici 19 luni de mandat. Că i-a ignorat pe Zanetti şi pe Cambiasso ca să-l păstreze în lot pe fundaşul Garce de la Colon, un neica-nimeni de 30 de ani şi cu doar 4 selecţii (3 din 2003!). Că-l preferă pe Higuain mai eficacelui Milito, campion al Europei cu Inter. În sfîrşit, deşi lista criticilor e mai lungă, că nu-l bagă în seamă suficient pe impetuosul Aguero, propriul său ginere. În ochii acestora Maradona ar fi ajuns selecţioner graţie numelui, nu calităţilor, iar prezenţa lui pe banca „naţionalei” ar reprezenta un bilet de favoare, datorat gloriei sale de odinioară şi apropierii de cîteva dintre starurile actuale, în frunte cu Messi, Samuel şi Mascherano.

I-a venit mintea la cap
Fireşte, nimeni nu neagă, nici măcar el, că Diego a dus o viaţă tumultoasă, inclusiv ca jucător, presărată cu greşeli şi chiar cu scandaluri. S-a drogat, a vrut să se sinucidă etc., etc. Sînt însă tot mai dese şi mai convingătoare semnele că i-a venit mintea la cap, că s-a schimbat şi tocmai de aceea se vorbeşte despre noul Maradona cu mai mult respect. Începe să fie socotit un antrenor adevărat, nu un farsor ori un aventurier.

Urmează să ne lămurim dacă va izbuti să confirme. Dar cert e că rămîne un personaj aparte, o figură. Îmbrăcat într-un costum larg, un număr sau două mai mare, mereu la cravată în timpul meciurilor, şi-a lăsat barbă şi pare mai degrabă un funcţionar al unei bănci din centrul Buenos Aires-ului, zona celebrului El Obelisco, decît un slujitor al fotbalului. Doar diamantele înfipte în urechi, chiar două în lobul stîng, reamintesc de rebelul care a tras cu puşca după reporteri şi s-a tratat de cocaină în Cuba comunistului Fidel Castro.

A învăţat din ce a pătimit
Ziariştii argentinieni întîlniţi aici au încredere în Maradona şi, implicit, în echipa lui. „Nu le cere băieţilor să fie ca el, un vrăjitor al balonului, nu-i complexează, ci îi îndeamnă să-şi manifeste talentul şi personalitatea. S-a transformat radical”, zicea careva, adăugînd că „a devenit un domn pentru că a învăţat din ce-a pătimit”.

Aşa o fi? Să fi murit aiuritul de odinioară şi să-l fi moştenit un bărbat serios şi responsabil? Dacă da, Argentina poate visa la titlul suprem. Dacă nu, nu. Maradona se va retrage să-şi cheltuiască averea şi să-şi plimbe nepoţii. Lumea nu-l va uita, nu-l va uita niciodată, dar nu-i va ierta eşecul de la World Cup 2010. Lumii îi plac învingătorii, nu învinşii.