Se întoarce Chiricheș!

Interesați de bătălia pentru play-off-ul Ligii 1, logic e să ne preocupe și meciul cu Islanda, programat pe 26 martie în deplasare. Am avut și avem obiecții, le-aș numi justificate, față de ideea UEFA ca partida semifinală pentru calificările la […]

Interesați de bătălia pentru play-off-ul Ligii 1, logic e să ne preocupe și meciul cu Islanda, programat pe 26 martie în deplasare. Am avut și avem obiecții, le-aș numi justificate, față de ideea UEFA ca partida semifinală pentru calificările la Euro 2020 să se dispute într-o singură manșă, ba și pe terenul uneia dintre combatante! Concret, pe stadionul Laugardalsvöllur din Reykjavík, capitala cea mai nordică din lume, situată aproape de Cercul Polar.

Totuși, n-ar trebui să arătăm cu degetul spre Nyon, chiar dacă, altă inițiativă inedită, semifinalei din 26 martie îi va urma 5 zile mai târziu finala, pe care „naționala” noastră o va susține, dacă va bate în Islanda, tot afară! În Ungaria ori în Bulgaria. Să convenim că sistemul, deși departe de a încânta, le oferă șansa de participare la turneul final unor selecționate care au ratat calificarea din grupele clasice. E ceva. Iar când ți se întinde o mână, o iei și nu faci nazuri.

Altfel, parcă nu ne e așa teamă de insulari, pe care-i depășim în rankingul mondial la zi, noi locul 24, ei 37, cât ne e de gazonul din Reykjavík. Întrucât în martie nu se joacă niciodată fotbal în Islanda din cauza iernii, a înghețului, a gerului. Când adversarii ne asigură că terenul se va prezenta corespunzător, rezonabil, datorită și unei prelate-cort pe sub care va circula aer cald, s-ar impune să acordăm mai mare atenție problemelor, deloc puține și deloc ușoare, cu care se confruntă Mirel Rădoi și stafful său.

Fără a uita că Islanda, pe care în 1996 România a învins-o cu 4-0 în unica întâlnire găzduită vreodată de Reykjavík, continuă să fie considerată redutabilă la domiciliu. Evident, și pentru că o ajută gazonul, clima, publicul. Probă că în precedentele preliminarii pentru CE 2020, „naționala” celor doi Sigurdsson (Gylfi de la Everton și Ragnar de la FC Copenhaga, primul cotat la 35 de milioane de euro!) a scos în grupă 19 puncte, după ce a câștigat acasă cu Albania, Turcia, Moldova și Andorra, ca să cedeze în fața Franței (1-0). Veți riposta că a avut adversari mai slabi decât ai României, autoarea a 14 puncte. Corect, numai că a bătut Albania, cea care, din păcate, ne-a eliminat pe noi de la Euro 2016!

Ca mai mereu, și barajul din 26 martie îi prinde pe „tricolori” într-un moment nu tocmai fericit. Mulți dintre ei, mai ales tinerii legitimați în străinătate, nu-s titulari sau, dacă sunt, nu rup gura târgului. Cunoașteți situația, nu mai recurg la exemple. Între atâtea vești proaste, cea legată de reintrarea lui Vlad Chiricheș vine să ne mai descrețească frunțile. Să notăm că e vorba despre jucătorul recomandat deunăzi de Rădoi drept „liderul echipei naționale”. „Chiricheș nu va lipsi din efectiv”, a insistat selecționerul.

Permiteți-mi să nu fiu foarte convins că fundașul central de 30 de ani (împliniți pe 14 noiembrie) va reuși să fie la sfârșitul lui martie căpitanul și liderul scontat după ce, accidentat la coapsă pe 12 octombrie 2019, la partida de 3-0 cu Feroe, a lipsit 5 luni la rând! Măcinat de accidentări, care s-au ținut scai de el ulterior operației la umăr efectuate în mai 2018, Chiricheș a evoluat din 2015 încoace în numai 48 de meciuri pentru Napoli și în 4 pentru Sassuolo! În jur de 12 pe sezon!

Cum nici în Serie A nu va apărea în luna februarie, mi-e greu să cred, deși mi-ar plăcea, că Vlad va rezista pe terenul dificil din Islanda, unde va fi fotbalistul visat de Rădoi și de noi toți. E însă doar o părere, rămâne să mai discutăm. Sincer, m-aș bucura să mă înșel.