Un idiot

Mă aflam într-o după-amiază cu cîţiva prieteni italieni într-un restaurant din Napoli cînd la una dintre mesele alăturate a izbucnit o gîlceavă. Întrucît bărbaţilor de lîngă Vezuviu le sare uneori ţandăra din senin, n-am prea acordat importanţă incidentului. “Stai calm, […]

vineri, 4 iunie 2010, 5:20

Mă aflam într-o după-amiază cu cîţiva prieteni italieni într-un restaurant din Napoli cînd la una dintre mesele alăturate a izbucnit o gîlceavă. Întrucît bărbaţilor de lîngă Vezuviu le sare uneori ţandăra din senin, n-am prea acordat importanţă incidentului. “Stai calm, m-a asigurat careva, se împacă ei”. Deşi deranjaţi de vacarm, ne-am văzut de treabă pînă în momentul în care 3 tipi mai în vîrstă, altfel la cravată, s-au năpustit asupra unui tînăr. I-au spart nasul şi arcada, l-au umplut de sînge.

Atunci am decis să intervenim, dar n-a fost nevoie. De parcă ar fi aşteptat la uşă, au apărut 2 carabinieri. În-tîi l-au cules de pe jos pe cel lovit, după care,  spre a-i identifica pe vinovaţi, l-au luat la întrebări pe barman. Am considerat că agresorii au încurcat-o, că riscă să ajungă în arest, numai că, surprinzător, lucrurile au decurs altfel.

În loc să-i reţină, sau măcar să-i legitimeze pe atacatori, carabinierii l-au înşfăcat de guler pe cel bătut zdravăn şi l-au tîrît către ieşire. Acesta opunea rezistenţă şi protesta degeaba. M-am ridicat şi, de teamă că barmanul ar fi putut minţi “organele”, am încercat să explic cine a început scandalul.

“Nu vă băgaţi, individul l-a vorbit de rău pe Diego!”, mi-a şoptit un carabinier. Pe cine?!, n-am înţeles şi  m-am mirat. “Pe Maradona!, pe Maradona însuși!”, m-a lămurit, continuînd să-l bruscheze pe tînăr şi să-l împingă afară din local. Am revenit pe scaun şi le-am relatat prietenilor ce auzisem. “Un idiot, a găsit ce-a căutat!”, a zis unul dintre ei. Atît, apoi s-a întors la farfuria cu pizza.

Scena respectivă s-a petrecut în vara lui 2006. Adică la 19 ani după ce Napoli, cu precădere datorită geniului lui Maradona, a cîştigat primul titlu de campioană a Italiei (ispravă repetată în 1990) şi la 17 anidin ziua în care a cucerit Cupa UEFA, cea mai mare performanţă din istoria clubului. Evoc întîmplarea pentru a vă convinge că  suporterii napoletani n-au încetat să-l venereze pe actualul selecţioner al  Argentinei, în ciuda păcatelor celui ce “şi-a transformat viaţa personală într-un spectacol” (Valdano), dar şi în alt scop. Ca să învăţăm şi noi, unii dintre noi, că iubirea şi re-cunoştinţa, nu, n-am pomenit nimic despre Hagi, nici despre Generaţia  de Aur! , ar trebui să dureze.

Frumos ar fi să nu se prescrie niciodată.

Comentarii (59)Adaugă comentariu

cris (25 comentarii) • 6 iunie 2010, 7:49

din cauza marelui maradona, argentina o sa fie eliminata prematur la cupa mondiala. un drogat, care nu stie nici el ce cauta pe banca si care, cu o echipa excelenta, s-a calificat in genunchi.

liviu (7 comentarii) • 6 iunie 2010, 8:50

da, intr-adevar, napoletanii sunt extrem de „idioti” cand vine vorba de Maradona. ca si exemplu, pana si in autobuzele de linie, cele care circula din ora in ora, au mici monitoare pe care difuzeaza imagini cu cele mai tari sau cele mai memorabile faze cu Maradona. am fost impresionat.
diferenta intre noi si ei este ca, noi suntem romani iar ei sunt italieni.

marco (80 comentarii) • 6 iunie 2010, 9:21

„Generatia de aur”… Folosind un asemenea apelativ la adresa unei echipe MODESTE care la mondialul cel mai de succes din istoria fotbalului romanesc, era transformata de Elvetia (o echipa buna si atita tot) in CIRPA DE STERS PE JOS, pierzind cu 4-1 meciul din grupe, dovedeste inca o data cit de limitati suntem in lumea fotbalistica… si mai dovedeste ca NU LE AVEM CU FOTBALUL cu exceptia citorva fotbalisti de exceptie intre care MARELE Dobrin ramane singurul geniu.
In rest, dumnezeu cu mila…

Adrian (1 comentarii) • 6 iunie 2010, 9:23

Nici de Ceausescu nu aveai voie sa vorbesti de rau…Traim intr-un comunism al ideilor, nu mai avem voie sa avem opinii ca ne salta militia?

vlad (309 comentarii) • 6 iunie 2010, 10:42

Alo, aia de il injurati pe Razvan si ii cereati demisia nu mai aveti glas? Inca odata prin articolul CU RAZVAN dl. Ioanitoaia v-a deschis capul. Alo, acum vi s-a luat piuitul.

castro (71 comentarii) • 6 iunie 2010, 11:54

Sa faci zeu dintr-un datator cu piciorul in minge e o dovada de gaunosenie spirituala. Sa mai si umpli de sange un om pentru simplul fapt ca ti-a jignit neuronul, sub ochii ingaduitori ai sticletilor, e o dovada ca omenirea se afla in prezent sub dictatura cea mai grava: cea a gagaitului la minte. Nu intamplator, Mediterana la Napoli, pute.

mariuss72 (31 comentarii) • 6 iunie 2010, 16:00

Da, felicitari, Napoli e cel mai bun exemplu de civilizatie, cultura si moralitate. E ca si cum te-ai duce la Million dollar si l-ai vorbi de rau pe Guta…oricum, povestioara asta e cam cusuta cu ata alba, sa te amesteci intr-un scandal dintre niste localnici in Napoli, mi se pare inconstienta, daca nu prostie.

MMM (3 comentarii) • 6 iunie 2010, 17:23

Am citit si eu articolul, tentat fiind de titlu. Eram curios sa vad cine este idiotul. Daca scena s-a petrecut cu adevarat, inseamna ca acei italieni sunt la fel de idioti ca multi dintre romani, daca nu chiar mai idioti. Acum, eu nu aveam o parere despre ziaristul care a scris acest articol, insa dupa ce l-am citit, am. Cum poti frate sa scrii asa ceva? Zi-ne ca de fapt nu intelegem noi ca asa se respecta valorile si in felul asta nu se fac uitate. Tie ti s-a parut ok scena la care ai asistat? Fa-ne sa intelegem. Traim in secolul 21, secol in care un individ ia bataie doar pt ca si-a exprimat o oarecare opinie despre un oarecare, si asta intr-o tara europeana. O ia lumea razna de tot.

Alin (1 comentarii) • 18 iunie 2010, 16:00

Vă mulţumesc, domnule Ioaniţoaia! V-am urmărit în timp şi vă cunosc părerea despre Maradona şi despre ce înseamnă acesta în fotbalul mondial. Mulţi dintre cei care vorbesc astăzi despre Diego o fac în necunoştinţă de cauză: au auzit ei că …a fost un mare fotbalist,…un drogat,…un tolerat,…etc
Diego are multe păcate, le recunosc şi eu, cel mai înfocat admirator al său din România,(Puneţi-mă la încercare, dacă vă îndoiţi!), le recunoaşte şi el. O mică istorioară vreau numai să le aduc la cunoştinţă celor interesaţi:
În urmă cu 17-18 de ani, i-am trimis lui Maradona o mică scrisoare pe adresa Federaţiei argentiniene de fotbal şi, după 2-3 luni de aşteptare, da! am primit răspunsul său. O fotografie cu autograf şi mulţumiri pentru scrisoare. „Mare lucru!”, or să spună aceiaşi superficiali. Cu adevărat mare pentru că fotografia este unică, autograful este original, chiar şi adresa de pe plic este scrisă de mâna lui Diego.