Doi bărbaţi de caracter

Nicolae Forminte nu le va mai antrena pe gimnastele din lotul reprezentativ şi nici Radu Voina pe handbalistele de la Oltchim. Ultimul a refuzat prelungirea contractului cu finalista Ligii Campionilor, iar celălalt s-a retras din proprie inițiativă aflînd că FRG […]

Nicolae Forminte nu le va mai antrena pe gimnastele din lotul reprezentativ şi nici Radu Voina pe handbalistele de la Oltchim. Ultimul a refuzat prelungirea contractului cu finalista Ligii Campionilor, iar celălalt s-a retras din proprie inițiativă aflînd că FRG a hotărît, fără să-l consulte!, reactualizarea lui Octavian Belu şi a Marianei Bitang.

Evident, e bine că Belu şi Bitang, posesorii unui palmares excepţional, se întorc în sală după 5 ani. Multe s-au schimbat în timpul absenţei lor, şi mai degrabă în rău, dar revenirea celor doi creatori de şcoală merită salutată. De presupus, ba şi de sperat, că gimnastica noastră feminină SE VA ÎNVIORA sub -comanda cuplului Belu-Bitang. Poate că nu va mai ajunge niciodată ce-a însemnat în epoca izbînzilor olimpice şi mondiale, însă e posibil să depăşească nivelul de azi.

În opinia mea, Forminte ar trebui înţeles. Deoarece normal era, şi elegant, ca decizia şefilor FRG de a lărgi colectivul de tehnicieni să-i fie comunicată lui înaintea oricui altcuiva. Din păcate, nu s-a întîmplat aşa. Ca atare, simţindu-se MARGINALIZAT, dacă nu şi jignit, antrenorul-coordonator al lotului a ieşit din joc. Sigur, în privința performanţelor, Forminte nu se compară cu Belu şi cu Bitang, ceea ce nu mă opreşte să afirm că reacţia sa se justifică. Fiecare are mîndria lui şi nu-i place s-o vadă călcată în picioare.

Plecînd de la Vîlcea, Voina a declarat că a obosit şi nu mai doreşte să se împartă între Oltchim şi “naţională”. Practic, n-a avut nimic de reproşat fetelor, ci conducătorilor clubului. Pentru că n-a uitat cum, în ianuarie 2010, Roibu şi Gavrilescu au vrut să-l dea afară, păstrîndu-l abia după ce tratativele secrete cu Herbert Müller, ex-Tractorul Braşov, au eşuat! Altminteri, ar fi fost trimis la plimbare! Cu toate că a lăsat Oltchimul în plină glorie, Voina nu se bate cu pumnii în piept. Modest, îndreaptă laudele către jucătoare, ca în povestea cu virtuozul care, întrebat cît îl ajută celebra vioară Stradivarius, a răspuns cu sfiiciune “eu sînt doar violonistul ei”.

Deşi lucrează în discipline diferite, pe Forminte şi pe Voina îi uneşte o trăsătură comună, pe care aş numi-o, poate nu foarte precis, DEMNITATE. Într-o lume a sportului, şi nu numai, în care numeroşi oameni fac compromisuri ca să-şi salveze posturile, ei -sînt construiţi altfel şi, iată, se poartă alt-fel. Nu-și sacrifică principiile de dragul funcţiilor, al onorurilor ori al banilor. Frumoasă demonstraţie de caracter, de personalitate, la care s-ar cuveni să ia aminte şi alţii. Noi toţi.