Ca-n curtea școlii!

Cum Craiova a bătut cu 4-1 pe Dinamo, formație ce adunase 10 puncte din ultimele 4 partide, ești tentat să crezi că a făcut o partidă entuziasmantă.

N-a făcut. A câștigat clar și pe merit, însă n-a strălucit. N-a avut o evoluție memorabilă, dar oare se cerea așa ceva? Era necesar să fie o clasă peste Dinamo și a fost. Uneori chiar cu două. E drept, au ajutat-o și erorile individuale ale adversarilor, fundașii „câinilor” părând adesea din alt film.

Înainte de a fi al jucătorilor, din rândul cărora au excelat A. Ivan și Mihăilă, succesul oltenilor trebuie atribuit lui Pițurcă. În condițiile absențelor lui Bălașa, Kelici și Koljici, acesta a găsit cele mai bune soluții. Implicit, și cea mai bună strategie. A pretins un presing agresiv și a orientat jocul pe benzi. Unde intuise că dinamoviștii sunt vulnerabili. Realizând că defensiva bucureșteană e mai lentă, Pițurcă a recurs la 3 atacanți rapizi. I-a ieșit: Bărbuț a creat golul 1, în vreme ce A. Ivan și Mihăilă și-au trecut numele pe lista marcatorilor. Primul chiar de două ori.

Insistența antrenorului pentru folosirea lui A. Ivan ca vârf împins, deși cel în cauză ar fi preferat să joace pe aripă, s-a dovedit o carte câștigătoare. Marcând pentru întâia oară după revenirea în Bănie, Andrei s-a trezit din somnolență. A spart gheața după 6 meciuri sterile și e de așteptat să se descătușeze. Să-și aducă aminte că a debutat în națională la numai 18 ani și să nu se oprească la 7 selecții.

Pițurcă a mutat inteligent de câte ori a mizat pe Mihăilă. Născut în 2000, acesta a înscris acum la capătul unei curse de 60 de metri, începută în partea stângă și terminată vijelios în zona centrală. Am mai spus-o, despărțirea de Silviu Bogdan, descoperitorul lui Mihăilă și, ulterior, al lui Ștefan Baiaram, a constituit o eroare. Nu-i întorci spatele unuia care are ochi și fler. Îl păstrezi și-l susții pe Bogdan, nu-l alungi.

Altfel, Dușan Uhrin jr., tehnicianul care i-a dat lui Dinamo altă față, dacă nu și altă dimensiune, a acuzat vehement arbitrajul. De regulă stăpânit, antrenorul ceh a răbufnit luni seara. I-a reproșat brigăzii că a anulat golul lui Moldoveanu din minutul 11, când asistentul Vl. Urzică a semnalizat ofsaid. Fază extrem de grea, la limită, care i-a împărțit până și pe experți. Crăciunescu a apreciat că golul trebuia validat, iar Balaj că intervenția de la margine s-a justificat, Moldoveanu s-ar fi aflat, din pricina umărului, într-un ofsaid milimetric. Discutabil, controversat.

Vor sări unii că, asemenea lui Porumboiu, Crăciunescu și Balaj, l-am desființat pe Feșnic după FCSB-Sepsi, dar îi tratez cu blândețe pe Avram și pe Urzică. Le acord circumstanțe atenuante. Corect, numai că diferența dintre cele două secvențe e uriașă. Nu mă refer, gen Porumboiu și Crăciunescu, la „o golănie”. Nu merg până acolo încât să afirm că greșești ca Feșnic doar dacă vrei! Subliniez încă că acesta a avut de cântărit o fază simplă, iar Avram și Urzică una confuză. Pe care n-au reușit s-o lămurească nici numeroasele reluări video.

Avram a comis-o când n-a sancționat hențul de penalty al lui M. Popescu, care și-a mărit suprafața corpului, dar era deja 3-1 și zarurile fuseseră aruncate. Fără să se facă de râs, căci Perovici a trimis balonul în bară, Puljici a irosit o ocazie imensă etc, Dinamo a pierdut pe mâna sa. Dacă te aperi ca-n curtea școlii, fără dublaj și fără coordonare, visând că neobositul Nistor va inventa ceva să te salveze in extremis, poți spera la puțin. La puțin spre deloc.