Șmecherie și onoare

Continuă comentariile, pro și contra, pe marginea numărului mare de copii, în jur de 30.000, prezenți marți seara pe Arena Națională la o partidă care, consecință a sancțiunii dictate de UEFA pentru scandările rasiste ale unor ultrași, trebuia să se […]

Continuă comentariile, pro și contra, pe marginea numărului mare de copii, în jur de 30.000, prezenți marți seara pe Arena Națională la o partidă care, consecință a sancțiunii dictate de UEFA pentru scandările rasiste ale unor ultrași, trebuia să se joace cu porțile închise.

Întrucât era obligatoriu, conform aceluiași for continental, ca fiecare lot de 10 copii să fie însoțit de un matur, rezultă că la meciul România-Norvegia au asistat 3.000 de adulți. Concret, mai mulți decât la întâlnirea Feroe-România, desfășurată câteva zile mai devreme!

Și-atunci, ce efecte a avut sancțiunea amintită, ce repercusiuni? Evident, niciuna! Lăsând deschisă portița copiilor sub 14 ani, pe care FRF s-a grăbit să intre, UEFA nu și-a atins scopul. De altfel, supărați inițial că n-au evoluat în fața unor tribune goale, norvegienii au mutat ținta de la București la Nyon. „Nu-i vina românilor, nu pe ei îi critic. Au profitat de reguli”, a declarat managerul lor, suedezul Lagerback. Care n-a mai adăugat, deși s-ar fi cuvenit, că regulile sunt proaste.

Într-un moment în care administrația Burleanu se umflă în pene că a stabilit, prin 30.000 de copii, un record în materie, destui aprobă demersul ei. Alții însă îl condamnă ori măcar îl ironizează. În aparență, FRF merită lăudată că le-a făcut o bucurie atâtor puști, pentru care vizita pe cel mai mare stadion al țării trebuie să fi constituit un vis. Ulterior, un moment unic. Cu siguranță că, majoritatea din provincie, aceștia și-au dorit să ajungă în Capitală și să-i vadă de aproape pe „tricolori”.

Aprofundate, lucrurile se complică. În ciuda faptului că, neîndoios, copiii au primit acordul părinților, unii dintre cei îmbarcați în autocare de la sute de la kilometri, din Arad, Focșani ori Oradea, au absentat de la școală a doua zi. Altceva a deranjat însă și mai tare, faptul că puștii n-au venit la meci din proprie inițiativă! Dimpotrivă, alții au hotărât, ei au fost aduși!

Practic, nota colegul Remus Răureanu într-un text coroziv, FRF i-a antrenat într-o dispută de genul mitingurilor politice. I-a strâns cu arcanul cum erau altădată „pionierii scoși la defilare ori la culesul porumbului”. Răureanu nu s-a oprit aici. A arătat cu degetul spre președintele federației, acuzându-l că s-a folosit de copii ca să sprijine calificarea echipei naționale.

Reproș logic, în contextul în care participarea la turneul final de anul viitor ar oferi FRF un bonus de aproape 10 milioane de euro. Direct interesat, Burleanu ar câștiga la prestigiu și la buzunar. Dacă la CE 2016 și-a pus primă de calificare 90.000 de euro, probabil că în 2020 va pretinde una și mai mare. Deoarece, nu-i așa?, nici euro nu mai e ce era. S-a devalorizat.

Dacă scriitorul Radu Paraschivescu remarca într-un articol excelent din Gazetă că federația a combinat „perfidia cu o sănătoasă doză de sadism”, închei aceste rânduri cu un fragment din postarea de pe Facebook a tânărului actor Adrian Văncică, pitorescul Celentano din serialul Las Fierbinți:

„În loc să ne asumăm o greșeală prin care se poate educa publicul, ca să nu mai facă de-astea, noi ce facem? Găsim o șmecherie. E legală? Este. E morală? Cred că nu. Asumarea unei greșeli înseamnă onoare. O avem? Unde e, că eu n-o văd? Băgăm în față inocența ca să înmuiem inimi. Ne batem cu pumnii în piept că vrem educație. Ce educație? Șmecheria”.

Frumos spus. Adevărat și, din păcate, dureros.