Alegere greșită

Din păcate, istoria nu s-a repetat! Învingătoare cu 4-3 la Glasgow pe 13 august curent, CFR a pierdut joi fără drept de apel partida cu Celtic din Europa League, 0-2.

Să admitem că a scăpat ușor. Deoarece scoțienii, ajutați și de ploaie, familiară în partea locului, au controlat autoritar trei sferturi din meci. Mai puțin vreo 15-20 de minute din repriza secundă, când românii au ieșit mai curajos din propria jumătate și au părut capabili să pună probleme. A fost însă doar un foc de paie.

Deși Petrescu a operat o unică schimbare în raport cu întâlnirea directă precedentă, Boli în locul lui Vinicius, clujenii au dezamăgit. Pe linie, in corpore. Cu cinci jucători peste 30 de ani, chiar cu șase după intrarea lui Culio, ba și la al 23-lea meci din actualul sezon (Celtic 18), CFR n-a rezistat ritmului rapid imprimat de gazde. Nici presiunii sufocante a acestora. Întrucât a cedat mijlocul terenului, unde Djokovici, Bordeianu și L. Aurelio parcă înotau, campioana României n-a reușit să-și creeze nicio ocazie clară de gol!

Evident, consecință a eșecului, criticii l-au luat în primire pe Dan Petrescu, reproșându-i atitudinea defensivă a echipei. O prudență vecină cu teama și cu neputința. În astfel de cazuri, refren arhicunoscut, toate oalele se sparg în capul antrenorului. Nu m-aș grăbi s-o fac, mai degrabă i-aș acorda „Bursucului” circumstanțe atenuante. Iar asta nu din simpatie, cât mai degrabă din realism.

În opinia mea, Celtic a câștigat pe merit din două motive. Întâi, pentru că, spre deosebire de confruntarea anterioară, nu s-a mai lăsat surprinsă. Dimpotrivă, a venit cu lecția învățată. Apoi, element esențial, pentru că Neil Lennon are la dispoziție jucători mai buni decât Dan Petrescu. Mai valoroși. Probă că, una de pe o listă lungă, în timp ce Omrani e cotat la 3 milioane de euro, Celtic a plătit pentru aducerea lui Edouard, și el francez, 10 milioane. Pare o comparație simplistă ori chiar cinică, dar nu cumva explică diferența de valoare dintre cei doi?

Consider că joi seara ne-am convins din nou că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Că mai devreme sau mai târziu se sparge. Vreau să spun că, deși unii mă vor contrazice, rămân la părerea că acel 3-4 de pe Celtic Park trebuie privit ca excepția de la regulă. Nicidecum, îmi cer scuze, proaspătul 2-0 în favoarea formației britanice.

***

În stilul-i tradițional de a da cu bâta-n baltă, Comisia Centrală a Arbitrilor a mai comis o gafă de proporții: a hotărât ca Istvan Kovacs să fluiere derby-ul bucureștean dintre FCSB și Dinamo! Nu că Istvan nu s-ar ridica la pretențiile unui astfel de duel. Nici vorbă, dar delegarea lui apare cu totul nepotrivită în acest moment, chiar contraindicată. Ea pică precum nuca în perete.

„Centralul” din Carei nu era de trimis la partida respectivă, și expus aiurea, din varii motive. Pentru că, abia întors din Belgia, unde a arbitrat miercuri seara Genk-Napoli în Champions League, trebuia lăsat să-și tragă sufletul. Să se odihnească, să se relaxeze două-trei zile după atâta drum și atâta concentrare, nu să fie aruncat de îndată în groapa cu lei.

Mai departe, Kovacs merita protejat tocmai deoarece se găsește de câteva săptămâni în centrul unei polemici încinse, ca să n-o numesc scandal, urmare a incidentelor cu Fl. Coman și Edi Iordănescu, care i-au creat (exagerat, apreciez eu) reputația de tip arogant, sfidător. În plus, din pricină că i-ar fi refuzat FCSB-ului două lovituri de la 11 metri în întâlnirea cu Astra de la Giurgiu (altă exagerare), 2-1 pentru dunăreni pe 5 august, Istvan nu-i agreat și nici dorit de roș-albaștri. Ba chiar, după ce Gigi Becali, luând-o iar pe miriște, l-a făcut „o mizerie de om”, a devenit inamicul public numărul 1. Pasămite, manevrat de CFR Cluj ca să ia din nou titlul!

Din toate aceste motive, ca și din altele, desemnarea lui Istvan Kovacs trebuie privită ca o alegere complet greșită. În context, ea mai demonstrează ceva. Că onor CCA n-a fost în stare în acești șase ani de când Vassaras et Comp taie și spânzură să scoată măcar un arbitru care, pe lângă Hațegan și Kovacs, să poată conduce un meci cu miză mare! Altfel, cum se bate grecul cu pumnul în piept, arbitrajul nostru sparge norii. Aferim!