Să nu dăm cu pietre!

La capătul unui maraton de 8 meciuri, astfel au decretat șefii de la Nyon!, CFR a ratat calificarea în elita Ligii Campionilor și va continua în grupele Europa League.

Nu-i puțin, dar nu este ce visa ea și nici ce așteptau fanii de la trupa din Gruia. De aceea unii s-au grăbit s-o critice. Mai domol ori mai aspru. Nu m-aș alătura acestora, deoarece la ora la care aștern rândurile de față, joi la amiază, CFR e singura formație românească rămasă într-o cupă continentală.

Scriam imediat după retur despre Slavia ca despre echipa mai bună. Simt însă nevoia să nuanțez. Slavia a fost mai bună în sensul în care a fost mai puternică. Mai pregătită și mai rezistentă fizic, probă că jucătorii cehi au câștigat majoritatea duelurilor unu contra unu. Meteahna respectivă, lipsa de forță și, din această cauză, de agresivitate în sensul pozitiv al termenului, nu-i de dată recentă în fotbalul tricolor. Nu de ieri, de azi, jucătorii noștri sunt depășiți la efort. S-au molipsit până și străinii veniți aici de tradiționala mingicăreală carpatină.

Concret, desfășurarea partidei de la Praga a venit să mai confirme o dată ideea de mai sus. Deși obosită, fără Vinicius și Culio, cu golgeterul Țucudean incomplet restabilit, CFR a început vijelios. Bordeianu și Rondon s-au găsit aproape de deschiderea scorului. După vreo 20-25 de minute însă, campioana României s-a stins și nu și-a mai revenit până la fluierul final. Parcă sufocată, a cedat centrul terenului. N-a mai creat și n-a mai construit, permițându-i Slaviei să preia inițiativa. În consecință, să obțină o victorie și o calificare incontestabile.

Spre deosebire de ce-am citit ori auzit, cred că pe CFR au părăsit-o puterile. Ca atare, mă îndoiesc că Dan Petrescu, cu alte ocazii pragmatic, uneori exagerat de precaut, le-a cerut băieților săi să se retragă. De ce s-o fi făcut, din moment ce de data asta chiar n-avea nimic de apărat!? Nu-s avocatul nimănui, dar nici nu înțeleg să sar la gâtul „Bursucului”, al oricărui antrenor, doar pentru că nu și-a atins obiectivul.

Personal, mi-a fost clar, nu și dumneavoastră?, că garnitura clujeană a vrut totul și a transpirat abundent. Atât că, depășită fizic, n-a putut mai mult și și-a arătat limitele. E dureros când adversarul se dovedește mai tare. E trist și neplăcut, dar nu și rușinos.

Am mai scris la cald că, pe lângă titularii absenți, CFR-ului i-a lipsit și norocul. Răstălmăcind formularea, unii mi-au reproșat c-aș fi afirmat, ori măcar sugerat, că Slavia a învins la Praga datorită șansei. A întâmplării. Nici vorbă, ceea ce nu-mi schimbă părerea că soarta calificării s-a tranșat în Gruia. Acolo, bara lui Rondon și penalty-ul irosit de Omrani (șters în retur, ca și Deac) au privat-o pe CFR de un rezultat ce i-ar fi permis să abordeze dezinvolt, nu cu cuțitul la os, sub presiune maximă, meciul revanșă. Altfel spus, Camora et Comp au pierdut calificarea la Cluj, unde nici norocul nu i-a ținut partea.

Deși și-a luat la revedere de la Champions League, CFR merită respectată pentru traseul european din această vară. Nu trebuie, chiar nu trebuie!, aruncat cu pietre în antrenorul și în jucătorii ei! Fie și pentru că, printre altele, CFR a eliminat pe Astana și pe Celtic, echipe cu bugete sensibil mai mari. Sigur, nu-i ușor de stăpânit frustarea că formația ardeleană s-a înecat la mal. Totuși, ei i se cuvin mai multe bile albe decât negre și nu pricep de ce nu i le-am înmâna.