Viitorul lui Hagi

Din sudul Portugaliei, unde o echipă a Academiei sale participa la turneul de copii numit Mundialito, Hagi a tras în ajunul Paştelui o fugă în România. Uşor de zis, greu de făcut deoarece, ca să acopere dus-întors distanţa respectivă, a […]

Din sudul Portugaliei, unde o echipă a Academiei sale participa la turneul de copii numit Mundialito, Hagi a tras în ajunul Paştelui o fugă în România. Uşor de zis, greu de făcut deoarece, ca să acopere dus-întors distanţa respectivă, a fost obligat să străbată aproape 7.000 de kilometri şi să schimbe 4 avioane în răstimp de numai 36 de ore! 

Plecat cu maşina din Via Real de Santo Antonio, localitate lîngă frontiera cu Spania, s-a îmbarcat pe aeroportul  din Faro cu destinaţia Lisabona, iar de acolo a zburat la Bucureşti, apoi a continuat pe 4 roţi pînă la Constanţa.

În dimineaţa următoare, Gică s-a trezit la ora 5 şi a parcurs drumul în sens invers, de data asta cu o escală de un ceas jumătate la München. A sosit înapoi la vreme spre a sărbători Învierea în mijlocul familiei, alături de Marilena, de Chira şi de Ianis, care-l aşteptau cu nerăbdare.

Neiniţiaţii îşi vor închipui că treburi ce nu sufereau amînare l-au chemat urgent pe Rege în ţară. Pasămite, ardea şi trebuia să ajungă neîntîrziat acasă. Greşit. A realizat acest incredibil tur de forţă, extenuant şi costisitor, pentru că a ţinut morţiş să asiste la partida dintre Viitorul Constanţa şi ASC Berceni, încheiată cu 1-0 în Vinerea Mare, succes în urma căruia formaţia Academiei Gheorghe Hagi, alcătuită din tineri de 19-20 de ani, şi-a consolidat poziţia de lider, sporindu-și astfel şansele de promovare. Atenţie, Gică nici măcar n-a stat pe bancă la derby-ul Seriei a II-a din Divizia C, antrenorul Viitorului e Cătălin Anghel, ci s-a frămîntat în tribună, pierdut printre rarii spectatori!

Vă veţi întreba, logic, de ce-a fost nevoie să consume energie şi să cheltuiască bani pentru a fi prezent la un meci desfă-şu-rat tocmai în celălalt capăt al Europei? Ieri, înainte de a părăsi Portugalia, după ce echipa de puşti condusă în teren de Ianis s-a oprit în “sferturile” competiţiei amintite, mi-a răspuns în-suşi Hagi. Îşi pregătea bagajele şi nu avea chef de vorbă.

În primul moment, chiar n-a părut să înţeleagă ce doresc.  “Le promisesem băieţilor mei că voi veni să-i încurajez şi n-am vrut să-i dezamăgesc. Mi-am dat cuvîntul şi l-am respectat, ce să mai explic?!”, l-am auzit. Cerîndu-i amănunte, mi-a lăsat impresia că îl deranjează insistenţa mea, că îl irită.

În finalul unui dialog dominat de tăceri, a zis doar “ce-i de mirare?!, fotbalul mi-a oferit tot, iar eu încerc să-i plătesc o parte din datorii. Poate voi reuşi, poate nu, cert e însă că nimic nu-i prea mult cînd discutăm despre fotbal. Cine nu înţelege că el înseamnă sacrificii şi nu le va face nu va fi niciodată învingător”. Ar mai fi ceva de adăugat?