Amintirea Stelei

Neputinţa roş-albastră n-ar trebui să surprindă: echipa lui Stoichiţă decontează azi erorile mai vechi!

Deşi Steaua a remizat la Tîrgu Jiu şi Rapid a pierdut acasă, ultima a lăsat, paradoxal, o impresie mai bună. Spre deosebire de cea din Ghencea, […]

Neputinţa roş-albastră n-ar trebui să surprindă: echipa lui Stoichiţă decontează azi erorile mai vechi!

Deşi Steaua a remizat la Tîrgu Jiu şi Rapid a pierdut acasă, ultima a lăsat, paradoxal, o impresie mai bună. Spre deosebire de cea din Ghencea, care a dezamăgit crunt, formaţia giuleşteană a mai mişcat ceva. Măcar s-a mai zbătut, s-a mai străduit. În plus, bătută în prelungiri, ba şi la singurul şut pe poartă al Craiovei din repriza secundă, Rapid poate invoca şi neşansa, fapt recunoscut pînă şi de învingători. Fair, Wotte a admis că „un egal era mai echitabil”, iar Mititelu l-a susţinut: „Ne-a ajutat şi norocul!”. În antiteză, echipa roş-albastră nu poate invoca nimic, evoluţia ei de vineri seara fiind cu adevărat cea mai slabă din actualul sezon.

Sigur că şi gorjenii le-au ridicat serioase probleme steliştilor, căci varianta de a-l reduce pe Cîrţu la condiţia de inventator al „autobazei” şi atît constituie un mod simplist de a judeca lucrurile. Sorinaccio înseamnă mult mai mult, e antrenorul care a învăţat bine lecţia blocării adversarului, căutînd şi reuşind să-l împiedice pe acesta să joace. Se mulţumeşte cu puţin deoarece, la lotul de care dispune, ar fi riscant, chiar sinucigaş, să îndrăznească altceva. Zboară numai cine are aripi, nu? Tocmai un asemenea stil închis, de luptă surdă, a scos în evidenţă, ca hîrtia de turnesol, slăbiciunile unei Stele parcă legată de mîini şi de picioare, departe de ce aşteaptă suporterii şi de ce fantazează Gigi Becali.

Dacă sîntem corecţi, evoluţia trupei lui Stoichiţă n-ar trebui să surprindă foarte tare. Din 3 decembrie 2009, cînd scriam aici că „Steaua a ajuns o echipă oarecare, de duzină, incapabilă de performanţă”, situaţia s-a schimbat mai degrabă în rău, aşa că de ce ne-am mira?! Li s-a dat drumul, mişcare catastrofală, fundaşilor centrali D. Goian, Ghionea şi Rada, pentru ca în locul lor să fie aduşi Jelev şi Parpas, ambii sub valoarea celor plecaţi. Fără să fie uşor de depăşit în duelurile directe, nici bulgarul, nici cipriotul nu ştiu să construiască. Întrucît mai degrabă bubuie mingile, formaţia s-a transformat într-una lungă, nepermis de lungă, răsfirată pe 60-70 de metri! Adăugînd gafele portarilor, brambureala tuturor mijlocaşilor, confuzia lui Szekely şi Nicoliţă, care intră rar de pe benzi în zona centrală, prestaţiile palide ale lui Cr. Tănase, inconsecvenţa de care se face vinovat B. Stancu, dar şi lipsa de inspiraţie a lui Stoichiţă, ce mai rămîne? Doar să reproducem alt un  fragment din editorialul amintit mai sus, „Steaua a devenit amintirea celei de odinioară din cauza politicii proaste de achiziţii şi, în sens mai larg, a unui management defectuos”, spre a sublinia că echipa în discuţie e, înainte de orice, victima propriilor greşeli. Practic, doarme cu coşmaruri pentru că aşa şi-a aşternut!

E trist că Steaua joacă astfel, dar şi mai trist e că, în ciuda atîtor limite, ea se menţine în cursa pentru titlu, ba o şi poate cîştiga. Asta atestă mediocritatea campionatului nostru, despre care însă vom mai vorbi.