Cu buza umflată 

Gigi Becali părea convins că va da el de știre că vrea antrenor și se va face coadă la Palat. Nu s-a făcut

Real Sociedad a anunțat că a bătut palma cu spaniolul Xabi Alonso, retras în 2018, să pregătească pentru două sezoane formația sa secundă. Cum aceasta evoluează în L3, opțiunea lui Alonso a surprins, deoarece vorbim despre unul dintre marii fotbaliști ai istoriei. Adevărat monstru sacru, din moment ce, pe lângă 114 selecții în echipa reprezentativă, a câștigat toate trofeele posibile. Titlul mondial cu naționala în 2010, cel european în 2008 și în 2012, UEFA Champions League în 2005 cu Liverpool și în 2014 cu Real Madrid, LaLiga cu același Real (2012) și de trei ori Bundesliga cu Bayern (2015, 2016, 2017) etc.

Deși veritabil monument al balonului rotund, Xabi a realizat că meseria de antrenor înseamnă altă mâncare de pește. Că, oricâte succese ai repurtat ca jucător, ea trebuie învățată. Drept pentru care, puțini cunosc amănuntul, el și-a început ucenicia de foarte jos. Chiar de la bază. Îndată ce s-a retras, a lucrat cu o garnitură juvenilă la Real Madrid. Vă imaginați cu care? Ei bine, cu grupa de copii sub 13 ani, cu Real U13!

Așadar, unui fotbalist cum puțini au fost nu i-a căzut deloc rangul s-o ia de la zero. Nu s-a simțit umilit, spre deosebire de unii dintre ex-jucătorii noștri care, fără să generalizez, strâmbă din nas când aud să antreneze în diviziile inferioare. „Cum, eu, care am înscris un gol frumos la Bistrița și am centrat excelent la Tg. Jiu, ce vorbă-i asta, eu nu mă cobor la B. Iar la C, nici discuție, mă confuzi!”, sună replica lor. Acești închipuiți trebuie să ia aminte la Xabi Alonso. Să-i urmeze exemplul, să fie modești.

Apropo de antrenori, iată că FCSB îi caută asiduu succesor lui Teja și nu găsește. Gigi Becali părea convins că va da el de știre că vrea antrenor și se va face coadă la Palat. Nu s-a făcut. Dimpotrivă, doi dintre cei vizați de latifundiar, Nicolae Dică și Edward Iordănescu, nu s-au arătat atrași de ofertă.

Reticență de înțeles, în condițiile în care, considerându-se nepotul Arcului de Triumf ori chiar tatăl acestuia, Becali insistă că el și numai el va dicta în vestiar. Că va continua să se amestece în strategie, în alcătuirea formației, în transferuri. În toate. Când repeți „Eu angajez slujbași, nu antrenori!”, nu te aștepți ca aceștia, cei cu calitate, cu CV, să se înghesuie la ușa ta.

Semnând pe trei ani cu FC Argeș, care a recăpătat dreptul de promovare în L1, Dică tocmai i-a întors spatele. S-a fript o dată și i-a ajuns. În plus, l-a atras proiectul de la Pitești, orașul în care s-a născut și din care s-a lansat pe drumul performanței. Dacă Nick a gândit că ciorba reîncălzită își pierde gustul, n-a gândit rău.

Consider posibil, nu și cert, ca și Iordănescu jr. să-l refuze, după ce s-a exprimat ieri într-un cerc de prieteni că „90 la sută nu plec de la Mediaș!”. Diseară urmează să se vadă cu Becali, ca să-și respecte promisiunea, dar nu și ca să accepte postul. Pentru că asta ar însemna să-și schimbe regulile. Să renunțe la deplina autoritate tehnică, s-o cedeze. Or, am dedus că n-are intenția să stea drepți chiar în fața celui care-l plătește. Edi intră în categoria celor care nu pun banii mai presus de principii.

Bref, dacă nu va garanta în scris independența tehnică a antrenorului, Gigi Becali va rămâne cu buza umflată. Personal, nu m-aș mira. În fond, toți dormim cum ne așternem.