S-au bătut singuri! 

Acest Craiova-Viitorul de sâmbătă din Bănie a semănat ca două picături de apă cu semifinala tur de Cupă dintre formațiile respective, terminată pe același stadion, în 4 aprilie, tot cu 2-1 în favoarea oaspeților

Acum, ca și atunci, Craiova a deschis scorul și a dominat prima repriză, dacă nu chiar vreo 60 de minute. După care Viitorul a reușit să egaleze, ba și să câștige la potou. Drăguș a pecetluit victoria dobrogenilor în prelungiri, minutul 90+3.

Oltenii au intrat montați, dornici de revanșă. Visând să urce pe locul 3, încât prezența lor în Europa să nu mai depindă de finala Cupei. O vreme, și-au atins ținta, deoarece adversarilor nu le-a ieșit jocul. Craiova a deținut inițiativa pentru că și-a blocat adversarul în zona de mijloc. L-a împiedicat să-și impună stilul combinativ adesea letal.

Cu un Fedele neobosit, cel mai în formă om al lor, gazdele au profitat și de ziua ștearsă a lui Ianis. Nervos, gesticulând și protestând în genul lui Alibec, Hagi jr. a legat rareori jocul. Ca atare, pe lângă că a primit gol, Viitorul și-a creat o unică ocazie de gol, irosită de De Nooijer.

Treptat, spre dezamăgirea celor 10.000 de spectatori, surprinzător de puțini pentru o întâlnire cu caracter decisiv, meciul s-a întors împotriva garniturii lui Papură. Mai întâi, la 1-0, „centralul” Marcel Bârsan n-a acordat 11 metri la intervenția lui Țâru asupra lui Mihăilă. Într-adevăr, Mihăilă a apucat să centreze din apropierea liniei de fund, dar Țâru l-a contrat violent, cu piciorul sus, fault evident! Fază grea, foarte grea. Probabil însă că 6 arbitri din 10 ar fi fluierat penalty.

Craiovei i-a mers din rău în mai rău. Același Mihăilă, altminteri un puști talentat și bătăios, a trimis balonul în proprie poartă. Câteva minute mai târziu, Fereira l-a lovit pe Cojocaru fără minge, iar Bârsan i-a arătat portughezului, în urma consultării cu asistentul Valentin Avram, cartonașul roșu. Corect, întrucât pentru o astfel de agresiune, grosolană și prostească, orice fotbalist ar trebui să primească două cartonașe roșii dintr-un foc și șapte-opt etape de suspendare.

De la 1-1 încolo, cu un om în plus, trupa lui Hagi a pus stăpânire pe meci, iar golul de 2-1 a venit să certifice prăbușirea fizică și morală a Craiovei. În paralel, ca o fiară ce simte miros de sânge, Viitorul s-a năpustit spre careul lui Pigliacelli, lăsând impresia c-ar putea juca încă o partidă, pe când CSU se clătina ca un boxer care așteaptă să i se arunce prosopul. Papură era dator să riște și, introducându-l pe fundașul Donkor după eliminarea lui Ferreira, s-a temut. Cum pentru el 1-1 ori 1-2 sau 1-3 însemna același chix, trebuia să forțeze în atac, nu să se întărească în apărare. N-a făcut-o.

Craiova n-a ratat doar acest meci, ci a terminat în genunchi întreg sezonul. Din care pricină a căzut pe locul 4, de unde înaintea eșecului cu FCSB trăgea speranțe la titlu! Ce s-a petrecut? Și-a vândut într-o veselie valorile și n-a completat posturile descoperite. Mai nou, n-a nimerit-o nici cu antrenorul. Să zicem că Mangia pierduse vestiarul și trebuia schimbat, dar de ce tocmai cu debutantul Papură, în ideea că-i omul de casă al patronului, confidentul lui Rotaru?! S-a demonstrat că n-ajunge. Bilanțul general al lui Papură, patru înfrângeri din șase partide, explică multe. Inclusiv de ce publicul a început să fugă de pe „Oblemenco”.