Refuzul

Când a declarat despre CFR că „e creația mea și a lui Arpi (n.a. Arpad Paszkany), doctorul Iuliu Mureșan n-a greșit. Nici măcar n-a exagerat. Deoarece a fost președinte în Gruia vreme de 18 ani, a luat echipa din Divizia […]

Când a declarat despre CFR că „e creația mea și a lui Arpi (n.a. Arpad Paszkany), doctorul Iuliu Mureșan n-a greșit. Nici măcar n-a exagerat. Deoarece a fost președinte în Gruia vreme de 18 ani, a luat echipa din Divizia C și a dus-o până în grupele Champions League. Competiție în care, între altele, a reușit, ca prima echipă românească, s-o bată în decembrie 2012 pe Manchester United chiar pe Old Trafford, Man Utd fiind antrenată în acel moment de legendarul Sir Alex Ferguson!

Cu Mureșan la timonă, CFR a cucerit 11 trofee, de câte patru ori campionatul și Cupa, de trei ori Supercupa. Ceea ce nu l-a împiedicat pe Neluțu Varga, noul patron al clubului după retragerea lui Paszkany, să-l dea afară pe doctor în octombrie 2018. Fără a mai dezgropa morții, Mureșan a plătit, pe drept, pentru rușinoasa eliminare din „dubla” cu anonima Dudelange din Luxemburg.

Totuși, fiind demis în octombrie trecut, a avut partea lui de contribuție, cât de mică, la câștigarea de către clujeni a acestui al cincilea titlu de campioană. Ca atare, încercând să șteargă cu buretele mai vechile disensiuni, Neluțu Varga l-a invitat pe Mureșan să vină la meciul cu Craiova, care a consfințit obținerea titlului. Implicit, să participe la sărbătoarea de după. La focul de artificii și la deschiderea sticlelor de șampanie. La petrecerea la care a cântat și a dansat, dezlănțuit, însuși Dan Petrescu.

Probabil că altul s-ar fi dus și nimeni n-ar fi avut ce-i reproșa. Doctorul însă a refuzat. Asta nu pentru că le-ar purta pică lui Varga și celor care i-au succedat în birou, lui Marian Copilu, lui Bogdan Mara și celorlalți. Deloc. Din câte am dedus, a rămas în raporturi civilizate cu aceștia. Nici pentru că, numit recent președinte la Hermannstadt, ar fi avut probleme urgente de rezolvat la Sibiu.

A explicat însuși Mureșan de ce n-a mers în Gruia. Pentru că „N-am vrut să tulbur apele!”, idee pe care a dezvoltat-o după cum urmează. „Am evitat de-atunci (n.a. de la destituire) să trec pe la stadion, pe la club. Nu ne-ar pica bine nici mie, nici lor, celor care sunt acum”.

Remarcând sinceritatea răspunsului, căci altul ar fi inventat o scuză plauzibilă, precizez că nu m-a legat vreo prietenie de Iuliu Mureșan și nici nu mă leagă. Dimpotrivă. Am circulat rar pe aceeași stradă, ba și mai rar în aceeași direcție. Dar atitudinea lui, pe care o găsesc decentă, de bun-simț, mi-a lăsat o impresie deosebită. M-a făcut să-mi schimb părerea despre un om pe care-l credeam abil și uns cu toate alifiile, ca să nu folosesc cuvântul oportunist. Deși s-ar potrivi și șmecher.

Refuzul doctorului mi s-a părut, sper să nu mă fi înșelat, un exemplu de demnitate. Dacă termenul nu-i prea pretențios, de onoare. Ce-a fost a fost, înțelegeți ce vreau să spun?, de-acum fiecare e cu treaba lui și nu servește nimănui și la nimic să-ți bagi nasul în ciorba altuia.