Pas greşit

Ne împăcăm tot mai greu cu adevărul că fotbalul românesc a ajuns să trăiască din amintiri

Eşecul “naţionalei” de fotbal ne-a necăjit şi ne-a divizat, dar nu aceasta constituie întîmplarea cea mai tristă a săptămînii. Vestea că se desfiinţează CSŞ […]

Ne împăcăm tot mai greu cu adevărul că fotbalul românesc a ajuns să trăiască din amintiri

Eşecul “naţionalei” de fotbal ne-a necăjit şi ne-a divizat, dar nu aceasta constituie întîmplarea cea mai tristă a săptămînii. Vestea că se desfiinţează CSŞ 1 Constanţa, unul dintre cele mai valoroase cluburi de juniori din ţară, e mai tristă. Dispare pepiniera în care au crescut campioanele olimpice de gimnastică Simona Amânar, Cătălina Ponor şi Dana Sofronie, ca şi handbalistele Elena Frîncu şi Ionela Gîlcă, ceea ce nu pare însă să ne intereseze. Pe noi ne frămîntă de ce Răzvan Lucescu i-a titularizat pe Florescu şi pe D. Niculae, nu însă, de pildă, pe C. Lazăr şi pe Fl. Costea! Ne frămîntă şi, cum ziceam, ne divizează. Unii îl cauționează pe selecţioner, iar alții sar la gîtul lui. Și răbdarea e floare rară, nu?

Apropo de întîlnirea de miercuri, se impune o observaţie legată de amănuntul că, deşi ne-au învins de fiecare dată în ultimele 4 meciuri, ba şi de 3 ori la noi acasă, am continuat să-i luăm la preţ de matineu pe evrei. Atitudine superficială şi, ca atare, vinovată. Fie şi deoarece, conform clasamentului FIFA, Israelul se află pe locul 25 în lume, iar România abia pe 38! Se dovedeşte astfel că ne place să credem că sîntem mai tari decît sîntem în realitate. Ne hrănim cu iluzii şi ne amăgim că i-am putea bate pe toţi, numai că, iată, reuşim să-i batem pe din ce în ce mai puţini!! Se ştie din cauza cui, cu precădere a celor ce conduc fotbalul.

Generaţia de Aur şi-a îndeplinit cu prisosinţă datoria, dar s-a retras şi, o dată cu ea, a trecut vremea victoriilor. Numărul românilor ce evoluează la cluburi renumite de peste hotare s-a redus considerabil, campionatul intern s-a umplut de străini etc. Convenind că tabloul fotbalului nostru e întunecat, să nu uităm că în multe alte domenii stăm şi mai prost, în coada cozilor. Bunăoară, în ceea ce priveşte consumul pastei de dinţi, unul dintre indicatorii nivelului de civilizaţie, România ocupă ultima poziţie în Europa! Dacă ăştia sîntem, n-ar strica s-o recunoaştem deschis şi să mai închidem gurile!

Repet că, uneori în dezacord cu Lucescu jr., rămîn totuşi de partea acestuia. Am explicat de ce şi nu mai insist. Tocmai pentru că susţin că nu-i cazul să dramatizăm pasul greşit de miercuri, ci să învăţăm de pe urma lui, apelez la arhiva Gazetei, din care reiau ce-a apărut în ediţia din 8 februarie 2008, după pierderea partidei de verificare disputate la Tel Aviv, 0-1. Ziarul a titrat pe prima pagină, ironic, “Idei, ceva?”, adăugînd alături că “Înfrîngerea cu Israelul ne-a arătat că, în afară de disciplină, Piţurcă trebuie să vină şi cu o filosofie de joc. Care lipseşte cu desăvîrşire”. Spre ştiinţa celor care-l contestă cu înverşunare pe actualul selecționer, precizez că meciul era al 49-lea pentru Victor Piţurcă pe banca “tricolorilor”, pe cînd “amicalul” găzduit de Timişoara a fost Doar al 8-lea pentru Răzvan Lucescu. De aici, şi invitaţia de a nu face din ţînţar armăsar, nici tragedie din eşec.