Am ținut cu Dinamo!
Nu m-a surprins Ilie Dumitrescu, statornic stelist, când a mărturisit pe DigiSport că a fost fan al "câinilor" la meciul cu Hermannstadt de miercuri.
![Permalink to Am ținut cu Dinamo!](https://blogsport.gsp.ro/ioanitoaia/wp-content/uploads/sites/2/2021/01/dinamo-930x524.jpg)
Asta deoarece la partida respectivă am avut aceeași atitudine. Visând că această echipă năpăstuită, aproape în sapă de lemn, va încerca să iasă la lumină. Spre lauda ei, a încercat, dar a și reușit.
În ciuda abandonurilor din ultimul timp (Mejias, Rene Hinojo, Borja Valle, Gonzalez, Isma Lopez, Ba, Aleix Garcia) și a accidentărilor (R. Grigore, Puljici, Magae, Camara), Dinamo a câștigat pe merit cu 2-0. Succes în urma căruia formația din Ștefan cel Mare, aflată în pericol de dezintegrare, a demonstrat nu numai orgoliu și caracter, ci și valoare. Dovadă că ea a urcat din zona retrogradării pe locul 8, la doar două puncte de play-off.
Există însă temeri că victoria cu Sibiul ar putea fi una à la Pirus. În sensul în care, provocate de neplata salariilor din septembrie!, plecările din vestiarul roș-albilor să continue. Chiar să se întețească.
Riscul ca o situație proastă să devină și mai proastă pare greu de evitat într-un moment în care alți 4-5 fotbaliști au dat de înțeles, ori au amenințat deschis, că intenționează să renunțe. Între ei, ambii marcatori din partida cu Hermannstadt. Italianul Fabbrini a depus memoriu să fie liber și, conform unor surse serioase, s-ar afla în negocieri avansate cu CFR Cluj. De altfel, ca și R. Grigore. Și autorul golului 2 de la Mediaș, slovacul Nemec, a avertizat: „Voi proceda cum e mai bine pentru mine și familia mea”.
Parcă pe post de purtător de cuvânt, Paul Anton a atras atenția că „Răbdarea mea a ajuns la limită!”, exprimând nemulțumirea, dar și indignarea, unor jucători care n-au încasat un leu de 4 luni! Li s-a promis marea cu sarea de către investitorii spanioli, dar n-au văzut un sfanț!
Numai antrenorul Ionel Gane, rămas singur pe corabia avariată, nu pare să-și fi pierdut nădejdea. Firește, nu mai crede nici el în făgăduielile ibericilor, dar crede în jucători și în suporteri. Speră că atât unii, cât și ceilalți nu vor ceda și că de la ei va veni salvarea. Gândește logic, deoarece fanii din DDB au făcut adevărate minuni. Recent, spre a evita depunctarea, au pus mână de la mână și au rezolvat câteva datorii mai vechi. Din respect pentru ei, m-am și numărat miercuri printre simpatizanții „câinilor”.
Primejdia ca Dinamo să se desființeze e însă cât casa. Cel dintâi responsabil că echipa e pe buza prăpastiei trebuie socotit Ionuț Negoiță. Măcar sub aspect moral. Negoiță n-avea voie să vândă un club cu tradiție și palmares unor neica-nimeni. Impostori, aventurieri sau ce-or fi Cortacero și restul. Era obligat să se intereseze cine sunt aceștia și ce hram poartă.
Dar o parte din vină, deloc mică, aparține FRF și LPF, care s-ar fi cuvenit să verifice solvabilitatea ibericilor. Totuși, veniseră să cumpere un club ce reprezintă un fragment important din istoria modernă a fotbalului românesc. Tocmai de aceea el merita alt tratament. Altă considerație.
Jos pălăria, repet, pentru eforturile celor din DDB. E însă greu de imaginat că echipa va putea supraviețui numai din contribuția acestora. M-aș bucura să greșesc, însă la nivelul Ligii 1 e nevoie de mai mult. Iată de ce, deși am ținut miercuri cu Dinamo din solidaritate, nu-s foarte optimist cu privire la viitorul său.