Băieții și bărbații
Mihai Stoica a caracterizat fidel derby-ul de duminică: "Am crezut că vom avea forța morală să depășim complexul CFR, mai ales că ei veneau după eșecul de joi".
![Permalink to Băieții și bărbații](https://blogsport.gsp.ro/ioanitoaia/wp-content/uploads/sites/2/2020/12/CPRD_2277_-900x524.jpg)
Lesne de imaginat la ce se referea managerul general al roș-albaștrilor. Observ însă că nu s-a întâmplat în Gruia ce a sperat MM când scria pe Facebook, înaintea partidei: „Azi vedem dacă băieții noștri au devenit bărbați”. Spre regretul lui și al fanilor, n-a văzut ce trebuia.
Deși, suplinind absențele lui Fl. Tănase și Panțâru, formația din Capitală a dominat partida în special după intrarea lui Fl. Coman, ea n-a reușit mai mult. A ratat câteva ocazii, inclusiv la bara lui Man, a lăsat o impresie plăcută, numai că fotbalul nu se joacă pe impresii, se joacă pe goluri. Comise cu precădere de apărători, greșelile individuale au tras-o în jos pe FCSB și până la urmă au îngropat-o. Să ne amintim că la 2-0 Costache a irosit o ocazie uriașă.
Pe lângă că n-a primit penalty în startul partidei, FCSB mai poate invoca un ghinion. Acela de a fi întâlnit un adversar organizat militărește și foarte decis. Învingând o stare de oboseală explicabilă, CFR n-a părut, spre lauda ei, afectată de pățania de la Berna. Cu moralul zdruncinat. MM a sperat degeaba. Într-adevăr, campioana n-a condus duelul, la cârma căruia s-a aflat adesea echipa bucureșteană, dar a dovedit sânge rece. Ambiție, realism și maturitate. Pe scurt, caracter.
CFR a jucat ce și cum trebuia. Mai puțin cinic decât sub comanda lui Dan Petrescu, însă la fel de calculat. De pragmatic, speculând la maximum erorile unui adversar mai degrabă surprins, poate chiar nepregătit, de o ripostă energică.
De acord că, după desfășurarea meciului, FCSB merita mai mult. Nu-i însă vina nimănui că n-a și obținut. E exclusiv a unei formații talentate, dar încă necoaptă, pe care mizele importante par s-o copleșească momentan. La CFR, asta și datorită lui Edi Iordănescu, lucrurile continuă exact invers. În sensul în care marile provocări o mobilizează și o unesc, n-o sperie. Tocmai de aceea, ori și de aceea, finalul campionatului se anunță încins, la baionetă.
Altminteri, aseară, am ezitat să mă pronunț ferm asupra fazei din minutul 2, în care Istvan Kovacs n-a dat 11 metri pentru FCSB. Spre a mă edifica, am vrut să mai văd câteva reluări video. Le-am văzut și, fără să fiu lămurit pe deplin, înclin către opinia cvasiunanimă, majoritară, că arbitrul putea să acorde penalty. Sunt convins că, la o adică, VAR nu l-ar fi contrazis.
Pe de altă parte, dacă I. Cristea chiar a șters cu capul centrarea lui Moruțan și i-a schimbat direcția, după Kovacs da, după alții nu, atunci „centralul” din Carei a avut acoperire regulamentară, conform indicațiilor UEFA. Deoarece, venind de aproape, mingea s-ar fi înscris în categoria celor neașteptate („unexpected balls” le definește UEFA) și l-ar fi surprins pe Camora, clar lipsit de intenția de a juca balonul cu mâna și de a-și crea vreun avantaj.
În cazul în care IK ar fi fluierat penalty și acesta ar fi fost transformat, derby-ul putea căpăta o altă turnură. Eventual și alt deznodământ. Totuși, cred că nu din cauza arbitrului a pierdut FCSB la Cluj. Ci din pricină că băieții lui Petrea încă n-au devenit bărbații doriți de Mihai Stoica.