Premiantul clasei

Edi Iordănescu a avut dreptate. A apreciat perfect că misiunea campioanei noastre, obligată să învingă pe Wankdorf Stadium, va fi la limita imposibilului și n-a greșit. Atât că antrenorul „feroviarilor” a greșit când s-a temut de Young Boys, când trebuia […]

Edi Iordănescu a avut dreptate. A apreciat perfect că misiunea campioanei noastre, obligată să învingă pe Wankdorf Stadium, va fi la limita imposibilului și n-a greșit. Atât că antrenorul „feroviarilor” a greșit când s-a temut de Young Boys, când trebuia să se teamă de arbitrul Benoît Bastien! „Centralul” francez a făcut varză finalul unui meci care a durat, de necrezut, 99 de minute!

El a văzut penalty la intrarea lui Bălgrădean, care a respins mai întâi mingea și apoi a șters capul lui Zesiger, l-a eliminat pe portarul clujean, ca și pe Nsame și pe Djokovici!

Ca atare, CFR a pierdut partida mai degrabă din pricina arbitrului decât a gazonului sintetic, neobișnuit pentru ea, ori a ripostei liderului Superligii elvețiene, adversar care n-a impresionat.

Frământările trăite în ultima vreme de formația clujeană, de la despărțirea de antrenorul ce i-a adus 3 titluri consecutive la accidentarea sau infectarea cu coronavirus a unor titulari, și-au spus cuvântul. Dacă apărarea s-a descurcat bine, 10 cu coroniță pentru Camora, atacul a rămas iarăși dator, ca mai mereu în actuala stagiune. Totuși, insist, nu YBB a câștigat meciul, cât arbitrul francez.

Rezumând, CFR n-a sedus, dar nici n-a jucat rău. A început în forță și chiar a dominat primele 20 de minute, după care a cedat terenul și inițiativa, jucând însă de la egal la egal cu formația gazdă. Una peste alta, s-a comportat onorabil. A vrut, a muncit, a sperat. Numai că, pentru a prinde încă o dată primăvara europeană, avea nevoie de mai mult. Inclusiv de un dram de noroc. În general, pentru a emite emite pretenții pe plan internațional, întreg fotbalul românesc are nevoie de mai mult.

Lăsând deoparte arbitrajul, adică și ofsaidul milimetric de la golul Clujului, echipa din Gruia nu trebuie hulită pentru ratarea calificării, ci felicitată. Să nu uităm că ea a fost ultima reprezentantă a noastră rămasă în cupele europene, iar o asemenea ispravă merită elogiată. Nu cred c-ar fi în regulă să-l certăm pe premiantul clasei când i se întâmplă și lui, rar, să ia o notă mai proastă. De aceea și închei cu păcat, CFR, mulțumiri, CFR!