Vinovat e Gică Hagi!

Recentele înfrângeri ale naționalei, ca să nu le numesc umilințe, au tulburat atmosfera în fotbalul românesc. Simțind că nu mai e de glumit, multe personalități din fenomen au ieșit în public să-și manifeste dezamăgirea. Adesea și indignarea. Dinu, Iordănescu, Hagi, […]

Recentele înfrângeri ale naționalei, ca să nu le numesc umilințe, au tulburat atmosfera în fotbalul românesc. Simțind că nu mai e de glumit, multe personalități din fenomen au ieșit în public să-și manifeste dezamăgirea. Adesea și indignarea. Dinu, Iordănescu, Hagi, Balint, Dorinel Munteanu, Cămătaru și nu numai. Unii au arătat cu degetul spre Rădoi, probă că Dinu i-a cerut demisia cu voce tare. Alții și-au îndreptat tirul către „tricolori”, dar cei mai numeroși, logic, i-au pus cu spatele la zid atât pe selecționer, cât și pe jucători. I-au băgat în aceeași oală.

Singurii care au tăcut au fost, vă vine să credeți?!, oficialii FRF, în frunte cu președintele Răzvan Burleanu, habarnistul-șef. Lași, dar și superiori, federalii n-au catadicsit să le ofere suporterilor nicio explicație. Le-au întors spatele, convinși că nu-i de datoria lor să răspundă în fața cuiva, că doar d-aia e Federația stat în stat! Ca atare, Burleanu et Comp. au dispărut fără urmă. Într-o ceață deasă.

Ehe, dacă naționala ar fi câștigat vreunul din meciurile pierdute în aceste zile, ce-ar mai fi sărit cu gura „specialiștii” de la Casa Fotbalului! Ce s-ar mai fi înghesuit ei la microfoane să ne garanteze că ziua e lumină și noaptea întuneric! Așa, s-au văzut obligați să amâne show-ul.

Surprinzător, în tot acest vârtej s-a trezit prins și Gică Hagi, ai cărui contestatari, puțini câți sunt, au căpătat glas. Inclusiv în GSP. Îndată ce Hagi a făcut unele declarații, în parte interpretabile, adversarii lui au și izbucnit, grăbindu-se să-i reproșeze câte-n Lună și-n stele! Pasămite, Gică l-a luat la rost pe Rădoi, l-a urecheat, ca să-i plătească o poliță, să se răzbune pe el, după ce acesta s-ar fi gândit la Ianis când s-a referit la faptul că fotbaliști „cu o calitate tehnică foarte bună n-au reușit să se exprime mai fericit la nivelul echipei”.

Știind cât de sensibil e Hagi în clipa în care e vorba despre fiul său, să admitem că putea fi deranjat de aluzia lui Rădoi, deși acesta n-a pronunțat nume! Dar de aici și până la a sugera că Hagi și jucătorii trecuți pe la Viitorul, 11 în actualul lot, ar fi vinovați de declinul naționalei e un drum lung, pe care niciun om cu scaun la cap n-ar trebui să se aventureze.

Să susții că la Ovidiu domnește un regim de tensiune, ba și de teroare, că antrenorii Academiei „urlă și dau cu pumnii în ziduri”, că-s aleși în funcție de câți decibeli emit etc, nu-i mult, e prea mult. Asemenea afirmații scăpate de sub control nu-s argumente, sunt jigniri. Sunt calomnii în măsura în care nu pot fi demonstrate. Și nici nu vor fi.

Cu certitudine că la Viitorul nu curg laptele și mierea. La fel de adevărat e că mai greșește și Hagi. N-are dreptate întotdeauna. Mai trage spuza pe turta lui și pe a lui Ianis. A scrie însă despre el, precum destui postaci pe gsp.ro, că a fost un jucător mediocru, asta când France Football tocmai l-a inclus pe lista celor mai buni mijlocași din istoria fotbalului, plasându-l lângă Pele, Maradona, Platini ori Zidane, e o aberație. Chiar o blasfemie.

În aceeași categorie se înscrie și bârfa că Hagi n-a contribuit cu nimic la dezvoltarea fotbalului românesc și că, dimpotrivă, doar a profitat de pe urma lui! Asta-i o prostie ce nu merită comentată.

Ar mai fi multe de discutat, însă mă opresc. Dacă pe contestatarii lui Hagi îi mai pot înțelege, și nu ușor, de detractorii lui chiar nu vreau să aud. Pentru că vorbim limbi diferite.