Încălțați invers!

Pe lângă lipsa de inspirație și heirupul băncii noastre tehnice, eșecul suferit joi la Reykjavik a dovedit din nou ceea ce Rădoi și staff-ul lui aveau datoria să știe și să ia măsuri.

Că nu ni se potrivește și nici […]

Pe lângă lipsa de inspirație și heirupul băncii noastre tehnice, eșecul suferit joi la Reykjavik a dovedit din nou ceea ce Rădoi și staff-ul lui aveau datoria să știe și să ia măsuri.

Că nu ni se potrivește și nici nu ne convine stilul nordic de joc. Fizic, avântat, mai degrabă pe forță decât pe imaginație, deși povestea asta, că noi suntem mai tehnici decât alții, mai mingicari, începe să fie o prejudecată.

Din păcate, meciul de la Oslo a confirmat temerile de mai sus. Prevenit, selecționerul a modificat masiv formația comparativ cu cea aliniată în Islanda, dar degeaba. Fără efect. Inutil.

Într-adevăr, naționala României n-a mai părut la fel de buimacă, ba uneori chiar a pasat decent, însă în ansamblu s-a prezentat iarăși sub așteptări. Căutând ceva ce nu va găsi, cărând parcă, scuzați clișeul, apă cu ciurul.

În consecință, după numai 12 minute, norvegienii au deschis scorul prin Haaland, „copilul minune” al Borussiei Dortmund, care e cotat la 20 de ani, atenție, mai mult decât întreg grupul „tricolorilor”!

Astfel s-a scurs, sub semnul dominării gazdelor, periculoase în special pe banda lor stângă, care putea primi numele de „Bulevardul Manea”, repriza 1. Ea s-a încheiat însă, normal, logic, cu 2-0 după ce Tătărușanu a salvat providențial la același Haaland, dar n-a mai avut răspuns la reluarea lui Sorloth.

După pauză, meciul și-a păstrat aspectul, norvegienii conducând ostilitățile, iar românii limitându-se la o pasă, maximum două. Culmea, mai proaspătă, cu chef să alerge, s-a arătat tocmai echipa gazdă, cea care a jucat joi, contra Serbiei, 120 de minute!

În continuare s-a întâmplat ceea ce băieții lui Rădoi ar fi trebuit să evite: înfrângerea s-a transformat în catastrofă, în rușine, deoarece scandinavii s-au dus la 4-0. Ne-am lămurit în clipa aceea că, fericită din punctul nostru de vedere, istoria din meciul precedent, în care norvegienii au condus cu 2-0 și au fost egalați în minutul 90+2, nu se va mai repeta. Atunci ne-a mers, dar ulciorul se mai și sparge.

Trist e, ba și greu de admis, faptul că, cu excepția lui Tătărușanu, a lui Bancu și a lui R. Marin, ceilalți fotbaliști români, inclusiv cei introduși pe parcurs, au lăsat impresia că au încălțat ghetele invers!

Așa am ajuns ciuca bătăilor, într-un moment, nu delicat, ci penibil, în care numai noi mai credem că reprezentăm ceva în fotbal. Că suntem cineva. Hai să fim serioși, am fost cândva, dar azi suntem nimeni!

Privind adevărul în ochi, s-ar cuveni să conștientizăm asta, să înțelegem că plapuma noastră e din ce în ce mai scurtă și să ne vedem lungul nasului. Voi reveni.