Pancu și nemții

Părerea mea e că s-a scris și s-a vorbit prea puțin despre partida UTA – Poli, 2-3, poate cea mai frumoasă din acest început de stagiune. Știți însă cum e, mai mult și mai des despre FCSB, Craiova, CFR și […]

Părerea mea e că s-a scris și s-a vorbit prea puțin despre partida UTA – Poli, 2-3, poate cea mai frumoasă din acest început de stagiune. Știți însă cum e, mai mult și mai des despre FCSB, Craiova, CFR și Dinamo, funcție de piață. De cerere. Se produce, simplific la maximum, ce se caută, ofer o explicație și, măcar parțial, o scuză.

Meciul disputat pe noua arenă din Arad a avut de toate. Ritm, calitate, răsturnări de scor, căci gazdele au condus cu 1-0 și 2-1, ba și, ca bonus, două goluri superbe. De colecție. Marcate, cronologic, de mijlocașul arădean Octavian Ursu („exterior” la vinclu de la 30 de metri) și de Răzvan Onea de la Poli, fundaș dreapta care a șutat imparabil cu stângul de lângă tușă. Adevărate bijuterii.

Pe lângă jocul în sine, demn de fruntea oricărei ierarhii, am reținut și poziția lui Daniel Pancu, la a doua victorie pe banca ieșeană. După ce s-a agitat ca un leu în cușcă, fără să sară însă calul, Pancu a dat o declarație interesantă: „Contează rezultatul, dar nu el e pe primul plan, ci modul de exprimare al echipei”. Ar prinde bine, nu-i așa?, ca Poli să poată aplica pe teren filosofia tehnicianului ei, numai că nu va fi ușor. Dimpotrivă, rămâne drum lung de parcurs până departe.

Totuși, concepția lui Pancu, conform căreia în evoluția unei echipe sunt decisive „curajul, atitudinea și organizarea”, merită un plus de atenție. La fel și observația lui că „În fotbal n-ar trebui să existe frică”. De acord, atât că nu trăim într-o lume ideală și mă tem că nici nu vom trăi vreodată.

Cam în aceeași ordine de idei, dar păstrând proporțiile, aș îndrăzni să leg declarația de mai sus de cele văzute la întâlnirea Bayern-Schalke, deschiderea sezonului în Bundesliga. Întrucât s-a jucat la Munchen, era de anticipat ca Bayern, la nici o lună de la triumful în Champions League, să n-aibă probleme. Și chiar n-a avut. Și-a surclasat adversarul, căruia i-a tras un 8-0 de ținut minte. Pur și simplu, a spulberat-o pe Schalke. A desființat-o.

Dar nu asta m-a impresionat în mod deosebit, ci altceva. Mai întâi, faptul că la 3-0 ori la 4-0, antrenorul bavarezilor, Hans Flick, se necăjea la fiecare ratare a trupei sale și, enervat, trântea sticla cu apă de pământ! Apoi că, spre final, când tabela arăta deja 7-0, Thomas Muller, 100 de selecții, campion mondial în 2014 și de 10 ori campion al Germaniei cu Bayern, își îndemna coechipierii să continue să facă presing, să nu cumva s-o lase mai moale! Cei de la site-ul Sport 1 l-au înregistrat pe TM, e ceva real, nu vreo figură de stil.

Vă imaginați ce s-ar fi întâmplat la noi în clipa în care o echipă, fie ea și de top, s-ar fi desprins la 2-0 sau la 3-0. De regulă, s-ar fi retras. N-ar mai fi insistat, propunându-și conservarea avantajului și menajarea forțelor pentru viitoarele confruntări.

Nu însă, clar, și nemții, care gândesc și acționează altfel. Diferență de atitudine, de mentalitate. Altă abordare. Se respectă pe ei și, implicit, își răsplătesc suporterii, nu-i interesează scorul, joacă și nu scad presiunea niciodată. Îți dau atâtea goluri câte pot. Eventual, o căruță. Nu te iartă.

De aceea a și zis Gary Lineker, plastic și inspirat, că fotbalul e un joc 11 contra 11 și câștigă întotdeauna nemții. A avut mare dreptate. Și are.