Lungul nasului

Deși fanii dinamoviști nu-l înghit deoarece s-a pronunțat pentru retrogradarea "câinilor" în sezonul anterior, mie-mi place Valeriu Iftime.

Pentru că finanțatorul Botoșaniului obișnuiește să spună lucrurilor pe nume. Așa a făcut și după acest surprinzător și dureros 0-1 cu Shkendija Tetovo: „Am rămas o echipă mică. Am fost norocoși la Ordabasî, dar acum s-a întors”.

În ciuda dominării, formația moldavă n-a reușit să înscrie și nici nu prea are de ce se lega. Ce invoca. Poate doar faptul că arbitrii i-au refuzat un penalty clar, la faultul asupra lui Așkovski. Degeaba s-a bucurat de superioritate numerică aproape o jumătate de oră. Gafa portarului Pap din startul partidei a costat-o scump.

După meci, destul de relaxat, dezinvolt, goal-keeperul de 26 de ani se întreba dacă a greșit ori nu la gol. Cu părere de rău, îl asigur că a greșit. Cu Dinamo a luat gol de la 60 de metri, cu Shkendija dintr-un unghi imposibil, așa că n-ar fi de mirare să-l încaseze pe următorul dintr-un șut expediat din parcarea stadionului! Cert e că „în cea mai tristă seară din viața mea”, mărturisirea antrenorului Croitoru, FC Botoșani și-a reconfirmat patronul. E o echipă mică.

Din thrillerul de la Zenta, Serbia, unde FCSB a eliminat-o pe Backa Topola, am reținut în special desfășurarea nebună a unui meci terminat 6-6 după 120 de minute și 11-10 după penalty-uri. Am văzut la trupa bucureșteană doi jucători (Fl. Coman, Man) și jumătate (Moruțan) de clasă, dar și câțiva prieteni cu fotbaliștii! Între aceștia, componenții liniei de fund, lângă care i-aș include pe Panțâru și pe Buziuc.

De bine, de rău, deși cu emoții, FCSB merge mai departe, calificare obținută în pofida numeroaselor improvizații din teren și de pe banca tehnică la care au obligat-o infectările cu coronavirus. Cunoașteți subiectul, nu mai insist. Pe de altă parte, unei echipe cu ștaif, fie ea și fără 4-5 titulari, nu-i e permis să primească două goluri când joacă 11 contra 10 și, de necrezut, alte două când are doi oameni în plus! Rezultă de-aici o lipsă de concentrare. Dar și, să fiu iertat, de valoare. Povestea divulgă mediocritate.

Altfel, n-aș trage în portarul debutant Ducan, chiar dacă el a comis-o la (măcar) două goluri. Consider că-l scuză tracul și, la 19 ani ai lui, vârsta. Totuși, să ne aducem aminte că a intervenit providențial într-o situație disperată și, mai ales asta, că a parat lovitura de la 11 metri ce-a calificat-o pe FCSB. Mai îngrijorător e că aspiranți la prima echipă precum V. Crețu, Panțâru, Briceag și Buziuc s-au întrecut în erori. Cât despre „renegatul” Ad. Petre, autorul golului 6, cred c-ar merita mai multă încredere.

N-ar strica să mai reținem de la Zenta că gazonul de-acolo, gazda unei divizionare C, s-a prezentat net mai bine, evident, decât cel de pe Arena Națională! Și, schimbând registrul, am citit ieri că polonezul Lewandowski, deci nu un englez, un brazilian ori un spaniol, câștigă anual de la Bayern și din publicitate 28 de milioane de dolari, cam cât iau împreună toți jucătorii români legitimați în Occident!

Și-atunci, nu vă supărați, de unde atâtea ifose și atâtea pretenții pe noi, grăbiți să ne comparăm cu alții, ba să-i și învingem?! Mai normal ar fi să ne vedem lungul nasului și să nu mai visăm cai verzi pe pereți. Atât putem în fotbal și n-are rost să ne îmbătăm cu apă rece. Putem puțin.