Marșul triumfal

Deși obținută din două penalty-uri, ultimul transformat chiar în minutul 90+5, victoria Craiovei de la Botoșani nu trebuie pusă sub semnul întrebării.

Pentru că în ansamblu U s-a dovedit superioară adversarei, o formație aprigă, onorabilă, dar limitată. Dincolo de respectul datorat lui Croitoru, antrenorul fără licență, Botoșani rămâne o echipă mică. A recunoscut-o, spre lauda lui, însuși finanțatorul Valeriu Iftime. Care pare împăcat cu ideea că o echipă mare nu se naște totuși peste noapte. Pentru asta e nevoie să și cumperi jucători, nu doar să vinzi.

Adevărat că în repriza 1, dominată spre final de Botoșani, Radu Petrescu n-a acordat 11 metri la faza în care, la scorul de 0-0, Cosici și Bancu l-au prins ca într-o menghină pe Chindriș. Iar sârbul chiar l-a împins vizibil pe cel care, neinspirat, va comite după pauză ambele penalty-uri, unele însă incontestabile. Arbitrul a greșit. Eroarea lui, dintre puținele, a dat apă la moară susținătorilor variantei că U e lider și datorită ajutorului primit de la cavalerii fluierului. Afirmație exagerată, dar cu oarecare temei.

Am auzit adesea că Bergodi, cu 6 succese consecutive din 6 meciuri, a învățat-o pe Craiova să se apere mai riguros. Să nu mai ia ușor goluri. Logic, de vreme ce tehnicianul italian, 7 ani fundaș la Lazio, în Serie A, trebuie să-și fi însușit lecția de a strânge în defensivă. De a bloca drumurile spre propria poartă.

Apreciez însă că Bergodi a învățat-o pe Craiova și altceva. Să se lepede de complexe și să ridice capul. Să joace deschis și spectaculos, exuberant, cu fantezie. Așa se și explică, sau îmi explic eu, marșul ei triumfal din această perioadă. Concret, numeroasele șanse de gol create la Botoșani, unde cele irosite de Nistor, Koljici (în două rânduri) și Baiaram au intrat în categoria ocaziilor monumentale.

Ne-am obișnuit să spunem că, pentru a lua trofee, un antrenor trebuie să aibă la dispoziție un lot, nu doar o echipă. Măcar 16-17 jucători de valori apropiate, pe care să-i ruleze. Iată că Bergodi nu-i departe de a desființa această teorie! El folosește mereu aceeași garnitură, cu excepția înlocuirilor, impuse de accidentări, Bălașa-Cosici și A.Ivan-Bărbuț. Apropo de Bergodi, îmi permit o paranteză, ca să vă reamintesc declarația lui cum că „Echipa juca bine și cu Corneliu Papură”! Am folosit special semnul exclamării deoarece puțini tehnicieni români, de numărat pe degetele de la o mână, ar vorbi așa, elegant, despre predecesorul lor. Bergodi e caracter, nu?

În rest, tensiunea și controversele agită sfârșitul sezonului competițional. Până la un punct, întrucât în aceste zile se decide totul, pare normal să se întâmple așa. Ca fiecare dintre cei implicați să caute să tragă spuza pe turta sa ori măcar să încerce. Cum duelul Craiova-CFR ține capul de afiș, se aruncă reproșuri dintr-o tabără în cealaltă. Se speculează și se interpretează orice. Se inventează vinovății, se emit comunicate țâfnoase etc. E vânzoleală mare, e sfadă.

Personal, nu cred în scenariul mefistofelic conform căruia CFR ar fi pretins că Ad. Păun e infectat numai spre a-și amâna partida crucială cu FCSB din Capitală și a o disputa știind rezultatele Craiovei. Indiferent de interese, nimeni n-ar trebui să glumească pe tema asta. Pe de altă parte însă, și Craiova are dreptatea ei când reclamă că, întâlnind-o pe FCSB după finala Cupei, CFR va fi avantajată. Întrucât FCSB, dacă va câștiga cu Sepsi și va fi sigură de participarea în Europa, ar putea s-o lase mai moale în restanța cu CFR!

Observație corectă. Finala Cupei României se cuvenea programată la terminarea stagiunii, ca în toți anii. De ce s-a grăbit FRF e greu de priceput, dar cine pricepe ce și cum gândesc Burleanu et Comp?!