Fantoma lui Dinamo

Practic, semifinala tur de Cupa României, disputată în Ștefan cel Mare între Dinamo și FCSB, n-a avut istoric.

Din renumele ei, altfel forțat, de Derby de România n-a rămas decât nostalgia unora. Acum, deși au aliniat garnitura secundă, lipsită de 7-8 titulari, în frunte cu Fl. Tănase, Man și Fl. Coman, roș-albaștrii i-au bătut ca pe covoare pe alb-roșii! Adesea i-au și ridiculizat.

Probabil că i-ar fi îngenuncheat și mai repede dacă Ad. Petre, totuși mai fâșneț ca de obicei, n-ar fi ratat în 3 rânduri deschiderea scorului. Așa, până la golul celuilalt Adrian, Popa, care l-a trimis după țigări pe bietul Kilyen, a existat un oarecare echilibru pe teren vreme de jumătate de ceas. Nu atât pe teren, cât pe tabela de marcaj. După aceea însă, depășite la toate capitolele, gazdele s-au limitat la rolul de sparring-partners, acceptând dominarea și superioritatea adversarilor ca pe o ursită. Dominare ce s-a transformat pe parcurs în umilință, socotind că FCSB și-a permis luxul de a termina partida cu 4 puști, cu Cr. Dumitru și Perianu de 18 ani, Ad. Niță de 17 și Pantea de 16.

Cel dintâi a înscris pentru 3-0 la capătul unei acțiuni în care i-a pierdut pe drum pe M. Popescu și pe R. Grigore. Dacă primul a alunecat, pe celălalt l-a întors ca pe-o clătită. Până la un punct, Cr. Dumitru l-a copiat pe Ad. Popa de la golul 1, cel poreclit „Motoreta” recunoscând la final că n-a efectuat decât 6 antrenamente în această perioadă, când se pregătește să serbeze, pe 24 iulie, împlinirea a 32 de ani. Când te păcălește un atacant cu atâția ani și cu atâtea kilograme în plus, chiar că poți să intri în pământ de rușine.

Dinamo, care promisese meciul vieții, a irosit o singură ocazie în 90 de minute, „capul” lui R. Grigore peste la o lovitură liberă. În ansamblu, trupa nefericitului Mihalcea, picat cam ca musca-n lapte la o echipă în derivă, s-a prezentat jalnic. Dovadă că, dintre cei 14 „câini” notați de Gazetă, 10 au primit nota 4 ori una chiar mai mică! Fundașii centrali pomeniți mai sus au luat 2 fiecare, ceea ce justifică (nu și scuză!) lacrimile lui „Rici” Grigore de după întâlnire. Când căpitanul a mărturisit că îi vine să se lase de fotbal la doar 21 de ani! Să mă ierte, dar a avut suficiente motive să plângă.

De ce? În ideea că el și colegii lui n-au arătat nimic joi seara. Nici moral, nici ambiție și, încă mai îngrijorător, nici valoare. Ca eventual să spere că eșecul cu FCSB a fost un accident și atât. Nesărată în ceea ce-i privește pe dinamoviști, gluma începe să se îngorașe, drept pentru care riscul retrogradării, întâia oară într-o istorie de 72 de ani!, nu mai e doar o vorbă în vânt. În consecință, confruntarea cu Voluntari de duminică poate fi una crucială.

Iată de ce când intră în discuție prăbușirea actualei formații roș-albe, parcă nu-ți pare atât rău de jucătorii acesteia, niște ăia, niște nimeni majoritar, cât de fani. De cei care s-au străduit și încearcă în continuare să salveze clubul de la faliment, care au cumpărat acțiuni, bilete virtuale și așa mai departe. Care pun suflet, care pun pasiune, care sunt de admirat.

Cu toate astea, cât de statornici și de generoși, suporterii nu pot câștiga numai ei meciuri. Iar cei ai lui Dinamo, m-aș bucura să mă înșel, iubesc astăzi nu o echipă, ci o fantomă. O amintire. Echipa actuală nu merită nici măcar criticată, oboseală fără sens, deoarece ea provoacă milă, compasiune. Te gândești ce-a reprezentat Dinamo în fotbalul românesc, de 18 ori campioana țării, și ești îndemnat să-i dai dreptate lui R. Grigore.
Iar cine-i principalul responsabil că Dinamo a ajuns pe butuci, de râsul lumii, se știe. Vinovatul trebuie căutat la Hotel Rin. Acolo s-au luat numai decizii anapoda.