În spatele unei demisii

După o colaborare de un deceniu, mai exact, de 9 ani și 10 luni, Helmut Duckadam a plecat de la FCSB! Asta deoarece „Este mai onorabil să-ți înaintezi demisia când simți că nu mai ești dorit, decât să aștepți momentul […]

După o colaborare de un deceniu, mai exact, de 9 ani și 10 luni, Helmut Duckadam a plecat de la FCSB! Asta deoarece „Este mai onorabil să-ți înaintezi demisia când simți că nu mai ești dorit, decât să aștepți momentul să fii dat afară”. Între altele, HD n-a avut niciodată un birou al său în sediul clubului, iar cu echipa a fost luat într-un singur cantonament de pregătire. Pe vremea antrenorului Ilie Stan, în 2011, în Antalya.

Auzind despre retragerea lui Duckadam, Gigi Becali s-a arătat surprins, dacă nu și deranjat. A lăsat impresia că nu știe nimic și că, eventual, va încerca să-l întoarcă pe Helmut din drum. În doi timpi și trei mișcări însă, s-a sucit, ba chiar s-a enervat când i s-au cerut amănunte de parcă i s-ar fi cerut socoteală! „N-am nicio reacție, ce reacție să am?!”, s-a burzuluit latifundiarul, adăugând că „Pe mine nu mă interesa Duckadam ca legendă, ci ca om, caracterul lui”. Cu alt prilej, a fost și mai elocvent: „Helmut e un om serios pe care l-am respectat”.

Ne-am obișnuit însă ca Becali să spună una și să facă alta, uneori chiar contrariul. Așa e și cu respectul lui față de gloriile clubului, care mai degrabă l-au incomodat. Învățat să dicteze și să fie ascultat cu mâna la chipiu, Becali n-a prea avut loc de vedetele de altădată. Cum a fost invidios pe ele, agasat de renumele și personalitatea lor, n-a ezitat să-i îndepărteze, să-i și umilească, pe Lăcătuș, Boloni, Pițurcă, Tudorel Stoica, Bumbescu, Iovan, Ilie Dumitrescu și pe alții. Ăsta e însă un subiect amplu, să revenim.

Abil, cu musca pe căciulă, cunoscut fiind că nimic nu mișcă la FCSB fără știința și fără aprobarea lui, Gigi a căutat să mute mortul de pe Edgar Quinet. Ca atare, a insinuat că Duckadam s-a retras nu pentru că el și ceilalți din club l-au privit ca pe ultima spiță de la roată, nebăgându-l în seamă nici cât pe magazioner pe unul inclus în Cartea Recordurilor, ci a legat gestul lui Helmut de faptul că i-a redus salariul lunar de la 2.000 de euro la 2.000 de lei. Și, vezi Doamne, cum a umblat la salariile tuturor (neadevărat), Duckadam n-avea de ce să se supere. Că doar, a insistat Becali, „De el era cea mai puțină nevoie”!

Probabil că s-a pus, ca la fiecare dintre noi, și problema banilor. Deși Helmut, cu pensie de la MAI, de la Academia Română, cu indemnizație de revoluționar și cu contractul de la DigiSport, nu-i dependent de Becali, trebuie că n-a fost încântat de tăierea salariului. De presupus însă, cel în cauză refuzând să discute pe tema respectivă, că s-o fi săturat și el să mai fie tratat la și alții. Să accepte la nesfârșit rolul de portavoce a patronului. De marionetă a acestuia. Așa că, fără să conteste că Becali l-a ajutat, grație lui mutându-se în București, luându-și casă și mașină, Duckadam a simțit, după cum a și declarat, că paharul s-a umplut. De aceea cred că mândria lui rănită a atârnat mai greu decât micșorarea salariului.

Dacă Helmut pierde plecând de la FCSB, încă mai mult pierde, în opinia mea și nu numai, însuși FCSB. Sub toate aspectele. Ca imagine, în relația cu suporterii, animată de „Eroul de la Sevilla”, dar și, poate cel mai important, ca identitate. Căci Duckadam reprezenta ultima legătură a actualei echipe roș-albastre cu cea care a cucerit Cupa Campionilor Europeni în 1986. Iată de ce putem vorbi despre o greșeală de strategie. Chiar mai mult, despre o gafă.

Să ne aducem aminte cum, prezentat în august 2010 ca antrenor de Helmut, Ilie Dumitrescu a părăsit corabia după doar 6 săptămâni și a reclamat „Nu pot sta undeva unde nu-s dorit!”. Probă că istoria se repetă și că, din păcate, unii nu rețin nimic din ea.