Dușmanul cluburilor
Am fost primul care a luat atitudine.

Încă de marți, pe 9 iunie, în editorialul „Amenzi aberante”, m-am pronunțat împotriva intenției FRF de a amenda cluburile din L1 în situația apariției în cadrul lor a unor cazuri de COVID-19. Am atras atenția atunci că nu se justifică logic și moral introducerea unor măsuri suplimentare, altele decât cele prevăzute în Legea 55/2020 privitoare la combaterea pandemiei. Că măsurile preconizate nu figurează nici în Ordinul Comun al MTS și MS, nici în Hotărârea CNSSU.
Eram convins, și sunt, că amenzile dorite de administrația Burleanu nu-și aveau rostul și deoarece, începând de la 15.000 de lei, ar fi putut atinge și 600.000 în eventualitatea izbucnirii unui focar de infecție, echivalentul a peste 120.000 de euro! Sumă exorbitantă în condițiile în care, lovite de criză, grupările din L1 abia se descurcă de la o zi la alta cu banii. Ca atare, ele așteaptă și speră să fie ajutate, nu pedepsite peste ce scrie în lege.
Într-un moment în care Federația nu acceptă să cedeze cluburilor fie și o mică parte din cele aproape 5 milioane de euro trimise de FIFA și UEFA, țintit, pentru depășirea efectelor pandemiei, asta le mai lipsea cluburilor, să le mai ardă la buzunar FRF! Să judecăm, fără a intra în detalii, ce vină au ca să fie amendate Dinamo și FC Botoșani, ale căror meciuri s-au amânat din pricină că magazionerul „câinilor”, respectiv medicul moldovenilor au fost depistați pozitiv, doctorul nefiind nici măcar angajatul clubului?! Părerea mea e că niciuna. Oricât de precaut ai fi, de vigilent, pentru fiecare dintre noi există riscul contaminării.
Constat că mai nou lucrurile au căpătat aspectul unui conflict public după ce Gino Iorgulescu, președintele Ligii Profesioniste, a refuzat să semneze protocolul propus de Răzvan Burleanu. Ba chiar și-a manifestat dezamăgirea și indignarea că, preocupată să câștige imagine (specialitatea casei), FRF n-a permis LPF să elaboreze propriul plan pentru reluarea campionatului. Pe cale de consecință, n-a respectat autonomia LPF conferită prin lege. Sunt de acord cu Iorgulescu. În locul său, aș fi procedat la fel. Nu mi-aș fi pus iscălitura pe un act menit să facă rău, nu bine.
Vor sări câțiva, parcă-i văd, că mă transform în avocatul LPF și, mai ales, al lui Gino. Că suntem amândoi giurgiuveni, vechi prieteni și alte asemenea bazaconii. Reproșuri care n-au însă legătură cu chestiunea, cu ce discutăm noi aici. În plus, ca să nu mai bată unii câmpii, precizez că nu-l apăr nici pe Mario Iorgulescu. Acesta va trebui să răspundă pentru accidentul comis. Să plătească pentru ce-a greșit.
Totuși, nu pot trece, cu scuzele de rigoare, peste ipocrizia federală. În sensul în care, când au decis, schimbând regulile din mers, înjumătățirea Ligii 2 și suspendarea definitivă a Ligii 3, de fiecare dată ignorând meritul sportiv, Burleanu et Comp s-au fălit că au întrebat cluburile implicate și au ținut cont de votul acestora. Acum însă, când divizionarele A se opun in corpore intenției federale, toate 14, absolut toate, șefii FRF nu mai consultă pe nimeni! Nu mai recurg la plebiscit ca să pară credibili! Își încordează mușchii și atât.
Iată cum, ignorând orice contraargument și orice logică, Federația nu se sfiește să se comporte ca dușmanul cluburilor din primul eșalon. Cine poate oase roade, nu?