Stadionul Fl. Talpan?!
Nu l-am cunoscut niciodată personal pe colonelul de justiție Florin Talpan. Doar am vorbit în urmă cu vreo 2 ani, când l-am invitat la o emisiune de radio. A răspuns politicos și a părut încântat, însă m-a amânat.

Știți cum e în armată, l-am auzit, trebuie să cer aprobare și s-o obțin. A promis că, albă sau neagră, va reveni cu un telefon. N-a revenit până azi.
În ciuda acestei întâmplări, l-am apreciat pe șeful Compartimentului Juridic al CSA Steaua. N-am încetat să-l prețuiesc, chiar să-l simpatizez. M-au cucerit ambiția, insistența și, în fond, priceperea cu care a apărat în instanță interesul clubului la care e angajat. Ca atare, a și câștigat majoritatea zdrobitoare a proceselor deschise contra FCSB, a lui Gigi Becali privind marca Steaua, numele și palmaresul. Modul în care colonelul s-a dedicat trup și suflet cauzei m-a convins și cred că nu numai pe mine.
Totodată, Fl. T. a crescut în ochii mei după ce-am citit că NATO l-a decorat pentru contribuția lui în teatrele de război din Bosnia Herțegovina și Afganistan. Acum, dacă Becali datorează CSA chiar 165.718.395 lei, cât pretinde Talpan despăgubiri pentru folosirea ilegală a mărcii Steaua, sumă exorbitantă, nu-i treaba mea și nici a presei. Se va pronunța justiția.
În acest timp, am observat că, probabil luat de val, îmbătat de succesele obținute, colonelul a sărit uneori calul. A exagerat. Și-a dat o importanță prea mare în condițiile în care meritele lui sunt incontestabile. Pe de altă parte însă, Talpan și-a făcut datoria, iar demersurile sale s-au înscris în fișa postului. Prozaic spus, a fost plătit pentru tot ce-a întreprins, pentru fiecare acțiune.
Tocmai de aceea, sau și de aceea, am avut impresia că greșește de câte ori, practic mereu, a tratat FCSB nu ca pe un adversar, ci ca pe un dușman, ba încă de moarte, veșnic. Cu toate bubele și șmecheriile lui Becali, deloc puține, eram și sunt sigur că onoarea de ofițer al Armatei Române trebuia să-l împiedice pe Fl. T. să comită asemenea confuzie.
Recent, când s-a dezbătut public ce nume să primească noul stadion din Ghencea, impresia mea s-a transformat în certitudine. În loc să respingă ferm propunerea câtorva suporteri înfierbântați ca arena să se cheme Talpan!, colonelul s-a arătat flatat. S-a băgat în vorbă și în seamă. A mers până acolo încât a gândit cu voce tare „Și eu am pus temelia acestui stadion”!!! Firește, semnele de exclamare îmi aparțin.
Dacă trebuie să existe o măsură în toate, un echilibru, evident că Talpan și-a depășit atribuțiile. Să mă ierte, a dat cu bâta în baltă. A ieșit în decor, contrariind și chiar enervând prin lipsa modestiei. Atitudine menită să compromită niște merite care rămân, dar pe care o trufie scăpată de sub control le umbrește. Cum să-ți închipui tu că stadionul ar putea să-ți poarte numele când celebrități ca Emeric Ienei, Marius Lăcătuș (jucătorul cu cele mai numeroase trofee interne din fotbalul românesc), Mihai Neșu sau „profesorul” Gheorghe Constantin au însemnat infinit mai mult decât tine în istoria Stelei?! Trebuie să fii rupt de realitate, picat de pe Marte.
Altminteri, fanii sunt deciși, vezi sondajul GSP, ca noua arenă să se numească Steaua. Simplu și frumos, numai că lucrurile se vor complica în clipa în care echipa CSA, actualmente în L4, va promova în L2 și, obligată la profesionism, nu va mai ține de MApN. Dar despre asta, poate, cu alt prilej.