Foamea de succes
M-am mai referit la Alexandru Maxim, mijlocașul ofensiv care, după un început convingător la VfB Stuttgart, a intrat într-un con de umbră.
Mai mult de nevoie decât de voie, deși cu 37 de selecții în națională, s-a transferat la Mainz, de unde însă, dezamăgind în continuare, a ajuns sub formă de împrumut în Turcia, la Gaziantep.
Recunoscând că el însuși a așteptat mai mult de la el, Maxim și-a justificat declinul prin aceea că „un român nu va fi niciodată pus în aceeași balanță cu un spaniol, un neamț sau un italian. Unui neamț i se acordă mai multe șanse decât unui român”. Acuze, ori măcar sugestii, că ar fi fost discriminat ca român, de parcă la venire, când a impresionat, cei de la VfB n-ar fi știut că e român și l-ar fi crezut de altă naționalitate!
I-a răspuns, vizibil stânjenit, Marcel Răducanu, 65 de ani, cel care după ce a rămas în Germania în 1981, la 28 de ani, a evoluat pentru Borussia Dortmund până la 34 și la FC Zurich, în Elveția, până la 36. Fostul mare internațional a încercat să-l readucă pe Alex cu picioarele pe pământ, înapoi la realitate: „Primul sezon a jucat foarte bine la Stuttgart și m-am bucurat. Spuneam uite că a venit un copil (n.a. AM împlinise 22 de ani) care face față, care are ceva ce nu au ceilalți, care s-a făcut iubit și de public. Apoi a început să evolueze din ce în ce mai puțin și s-a terminat. Într-adevăr, s-au schimbat mulți antrenori acolo, dar nu cred că erau toți atât de tâmpiți ca să nu-l bage. Să aibă ceva cu el. Nu se poate asta, toți sunt profesioniști. Eu zic că el a făcut ceva greșit”.
Cum am mai scris pe tema asta, a fotbaliștilor noștri care privesc semnarea unui contract avantajos peste hotare ca sfârșitul unui drum și trag pe dreapta, n-aș fi redeschis discuția dacă n-aș fi citit, zilele trecute, o declarație a lui Bogdan Vătăjelu, fundașul stânga nu foarte solicitat al Craiovei, folosit în actuala stagiune de L1 doar 946 de minute din 2.520. Vândut de CSU în 2016 Spartei Praga cu 1,3 milioane de euro și readus în 2019 cu 300.000 după ce va fi bifat în Cehia 48 de partide în 2 ani și jumătate (14 dintre ele la Jablonec), Vătăjelu s-a plâns la Oltenia TV că „la Sparta nu sunt jucători mai buni decât românii. Însă e greu să intri în grup, să fii titular. Noi suntem o națiune mai primitoare, îi tratăm mai bine pe străinii care vin să joace în campionatul nostru”.
Sigur că, indiferent ce meserie ai, nu-i ușor să trăiești printre străini. Și mai greu e să reușești, să ieși în evidență. Dar numai străinii să fie vinovați pentru eșecurile mai mari sau mai mici ale unor compatrioți de-ai noștri, fie ei și fotbaliști? Nu m-aș grăbi să le dau dreptate lui Maxim și lui Vătăjelu.
Haideți să-l mai ascultăm o dată pe Marcel Răducanu: „Nu-i de ajuns să fii talentat. Trebuie să muncești mai mult, să ai psihic puternic și o mare foame de succes. Ceea ce nouă ne lipsește”. Cine are urechi să audă și să nu se mai lamenteze. Înainte de a depinde de alții, izbânda depinde de fiecare dintre noi. Foame de succes, frumos zis!