„Bozgorul trădător”

În 2001, când Bölöni a părăsit înainte de termen reprezentativa României ca să semneze cu Sporting Lisabona, destui i s-au repezit la gât. Deși lăsa un palmares deosebit, cu 8 victorii și doar 3 eșecuri din 13 meciuri, nu puțini […]

În 2001, când Bölöni a părăsit înainte de termen reprezentativa României ca să semneze cu Sporting Lisabona, destui i s-au repezit la gât. Deși lăsa un palmares deosebit, cu 8 victorii și doar 3 eșecuri din 13 meciuri, nu puțini l-au pus la zid pentru că nu și-a încheiat contractul. „A fugit după bani!”, l-au acuzat unii, în vreme ce alții și-au adus aminte brusc, trimitere prostească, de etnia lui maghiară: „Ce să fi așteptat de la un bozgor decât să trădeze?!”. Trist, nedrept, dar adevărat, așa s-au petrecut lucrurile.

Doar că atât unii, cât și, mai ales, alții au uitat că „bozgorul trădător” adunase 102 meciuri ca „tricolor” și cucerise cu Steaua, pe lângă 3 titluri, Cupa Campionilor și Supercupa Europei. În ambele tricouri se dăruise trup și suflet, cu un devotament exemplar. Dar așa sunt, din păcate, mulți dintre noi. Când nu le place ceva, scot pistolul și trag. Ei se privesc în oglindă cu îngăduință, dar pe ceilalți îi analizează la sânge, cu lupa. De parcă, Doamne iartă-mă!, ei ar avea numai însușiri bune, iar cei luați la ochi numai cusururi.

Avea să se dovedească însă că pasul făcut de Bölöni în 2001 n-a fost greșit. Plecarea sa la Lisabona, explicată printr-un salariu mult mai mare, a marcat începutul unei cariere internaționale de anvergură, de care românii ar trebui să fie mândri. Încă din start a câștigat campionatul Portugaliei cu Sporting, unde i-a promovat, printre alții, pe Cristiano Ronaldo și pe Quaresma, succes reeditat în Belgia cu Standard Liege. Cu totul, inventariind și Cupa Campionilor Golfului obținută cu Al-Jazira din Emirate, ar ieși 6 trofee.

În plus, Bölöni s-a remarcat de-a lungul anilor, el a ajuns la 67, prin echilibrul și profunzimea afirmațiilor. Prin măsura și realismul unor intervenții curajoase, de bun-simț. Obișnuit să-și păstreze luciditatea, a evitat să sară calul, să se dea în spectacol.

Consider că așa procedează și în prezent, când ezită să continue cu Royal Anvers, deși a dus-o după 24 de ani într-o cupă continentală și e la un pas să repete isprava într-un moment în care coronavirusul a suspendat și Jupiler League, cu RA pe locul 4. „Nu cred că vom merge mai departe”, a avertizat Bölöni aflând că i se va cere la anul să tragă la titlu!

Cu picioarele pe pământ, a realizat că atingerea unui asemenea obiectiv „reclamă altă filosofie și nu cred că mai putem progresa în acest moment”. Va fi nevoie, ca să te bați cu Bruges, cu Anderlecht ori cu Standard, de altă filosofie. Concret, de alt buget. Căci tehnicianul născut la Tg. Mureș știe bine că golgeterul său, congolezul Mbokani, a împlinit 34 de ani și, ca să fie înlocuit cu un vârf la fel de eficace, va fi necesară o sumă cu multe zerouri în coadă. Capitol la care Royal nu stă pe roze.

Totuși, n-aș fi scris aceste rânduri dacă n-aș fi citit, în Fanatik, părerea lui Bölöni despre ce se întâmplă astăzi în lume. Doar reproduc și vă invit pe dumneavoastră să fiți sau nu de acord cu Bölöni: „La urma-urmei, ce dracu’ e fotbalul? Este nimic! Nimic față de o viață, față de o epidemie, față de pericolul de a muri… Să stăm în banca noastră și să înțelegem că fotbalul nu este cel mai important lucru”.

Aceasta este opinia, evident îndrăzneață, a unuia care a trăit întreaga viață în fotbal. Iată de ce o și împărtășesc.