Piciorul în prag

Joia trecută, cam un ceas a circulat în media știrea că, silită de coronavirus, Liga belgiană a hotărât încheierea campionatului după 29 de etape și decernarea titlului lui FC Bruges, distanțată la 15 puncte în fruntea clasamentului.

Repede însă, s-a operat modificarea. S-a precizat că nu era vorba despre o hotărâre, ci despre o recomandare pe care Consiliul de Administrație al Ligii o făcea Adunării Generale, convocată miercurea viitoare, pe 15 aprilie.

Să convenim că nu stă căruța noastră în drum de ce se întâmplă la Bruxelles. Chiar dacă ne-am inspirat de la belgieni cu privire la formula, cu 16 echipe, play-off și play-out, de desfășurare a campionatului. Oricum, varianta de mai sus n-a sunat prea convingător, fiind greu de înțeles, chiar imposibil, de ce n-ar fi trebuit jucată măcar etapa 30, ultima din sezonul regulat. Cea care, atenție!, ar fi putut schimba ocupanta locului 2, calificată în preliminariile Champions League, dar și singura retrogradată. Într-un asemenea context, renunțarea la runda cu numărul 30 chiar nu-și găsea justificare.

Probabil însă, îndrăznesc să anticipez, că Adunarea Generală nu-și va însuși punctul de vedere al Consiliului de Administrație după ce a primit un semnal clar de la UEFA. Însuși președintele Aleksander Ceferin a simțit nevoia să pună piciorul în prag, declarând că „Orice abandon prematur ar crea îndoieli”. O atitudine, să recunoaștem, logică în condițiile în care forul de la Nyon a amânat fazele finale ale C1 și C3, ba și Euro 2020, pentru a permite terminarea campionatelor naționale.

Nu știu dacă intervenția lui Ceferin trebuie privită neapărat drept amenințarea că UEFA ar putea să nu primească în cupele continentale reprezentantele campionatelor încheiate înainte de termen. Mulți comentatori străini așa au interpretat-o. În măsura în care n-au greșit, și mai degrabă nu, rezultă că toți cei tentați să calce pe urmele belgienilor, dacă aceștia vor rămâne pe poziție, își vor asuma un mare risc. Și ea inconsecventă uneori, UEFA obișnuiește să-și țină cuvântul.

În consecință, nu rezistă varianta vehiculată la noi ca Liga 1 să se oprească și să se ia în considerare, evident, în funcție de interese, fie ierarhia stabilită după sezonul regulat, fie cea din momentul întreruperii, cu 8 etape rămase din play-off și cu 12 din play-out. În clipa de față, putem face numai speculații, deoarece nimeni nu-i în stare să spună când vom scăpa de pandemie.

N-avem voie să ne panicăm, dar nici să fim foarte optimiști, de vreme ce starea de urgență va fi prelungită cu încă o lună. Concret, până la 15 mai, dacă nu cumva, Doamne ferește!, se va întinde chiar spre jumătatea lunii iunie. Data de 15 mai ar însemna că, lăsându-le fotbaliștilor numai 4 săptămâni pentru pregătire, nu 6, cum cer unii specialiști, campionatul ar putea reîncepe la jumătatea lui iunie. Încă n-ar fi rău, ar merge. În cazul în care, chiar de evitat, starea de urgență ar dura până la 15 iunie, scenariul cel mai sumbru, situația ar deveni cu adevărat dramatică.