Avocații lui Messi

Când le-am cerut iubitorilor fotbalului să se pronunțe asupra câștigului lui Lionel Messi pe 2020, estimat de l'Equipe la 359.000 de euro pe zi!, am fost convins că voi primi numeroase opinii. Că voi fi asaltat, copleșit. N-am fost.

Unii mi-au scris, alții m-au sunat, dar nu atât de mulți cât m-am așteptat. Încă o dovadă că în plină criză provocată de coronavirus lumea nu prea mai are chef de dispute, de polemici.

Altfel, încerc să-i lămuresc din capul locului pe cei care i-au reproșat lui Messi problemele avute cu fiscul spaniol. Da, a avut, dacă nu cumva mai și are. A ascuns sume importante, n-a plătit impozite, a încasat bani pe căi ilegale etc, din care pricină justiția l-a condamnat la 21 de luni de detenție, pedeapsă transformată într-o amendă de două milioane de euro. Atât că aceste aspecte n-au constituit obiectul demersului nostru, care l-a vizat pe fotbalistul, nu pe omul Messi. Opera acestuia, dacă-i pot spune așa, nu caracterul. E și motivul din care n-am amintit despre actele de caritate ale căpitanului Barcelonei, despre donațiile lui repetate și substanțiale. Ultima dintre ele consemnată deunăzi, un milion de euro destinat dotării unor spitale.

Revenind la fotbalistul Messi, recunosc că nu mi-am închipuit că majoritatea internauților îi va ține partea și va aprecia că acesta câștigă imens pentru că are valoare, pentru că merită. Reproduc pe sărite: „Nu văd unde e problema cu câștigul fiecăruia. Se câștigă după valoare și nu-i nimic imoral în asta” (BigBear) sau „Messi este genial, deci trebuie tratat și plătit în consecință. De pe urma lui trăiesc mii de oameni (n.a. nu-i totuși cam exagerat?!), inclusiv bugetul statului” (MZM). În același registru, și „Dacă firma va face profit cu serviciile tale cât face Barcelona cu serviciile și imaginea lui Messi, vei câștiga și tu atât” (figo) etc.

Aș putea cita în acest sens, mesaje asumate de admiratorii superstarului argentinian, nu pentru un articol, ci pentru o pagină de ziar. Mă opresc aici, nu înainte de a remarca, sper să nu greșesc, că susținătorii lui Messi sunt preponderent tineri, minți deschise, eliberate de prejudecăți și de clișee.

Sunt însă și unii ce-și stăpânesc cu greu indignarea că un „fotbalagiu” (Luci) care „nu face altceva decât să dea cu piciorul într-o minge” (Doryn) „poate obține asemenea venituri imorale” (Brizz). Dintre care Dilimache reia, ironic, un text ce circulă în aceste zile pe Internet: „Dacă le-ați dat un milion pe lună fotbaliștilor și 1.300 de euro cercetătorilor biologi, acum să vă vindece Ronaldo!”. Evident, o piatră aruncată către societate, nu către Messi.

Fiind pe post, să zic așa, de mediator, n-am să mă pronunț în chestiune. Cu toate că-l consider pe Messi al doilea cel mai mare fotbalist all-time după Maradona. Care Maradona a jucat, știți bine, la Napoli. Cum prefer să mă abțin, permiteți-mi să închei cu un fragment din postarea în care Dragoș Călin punctează că „Nu tot ce aduce bani este bun pentru societate. Dacă nu vom înțelege asta, nu vom fi cu nimic mai deștepți în urma acestei crize mondiale. Oricâți bani ar genera sportul, el nu aduce plusvaloare”. De acord ori nu, iată începutul unei alte discuții interesante. Și ea, firește, una fără sfârșit.