Șmecherie cu ghivent

Aflăm de dimineață până seara ce donații a mai oferit Gigi Becali în vreme de coronavirus. Știri, declarații, imagini. Becali în sus, Becali în jos, ai fi tentat să crezi că lumea începe și se termină cu cel numit latifundiarul din Pipera.

Unii îi spun oierul șef, ceea ce n-ar trebui să-l deranjeze, din moment ce obișnuiește să-și plimbe turma de mioare prin centrul orașului Voluntari. Atunci e țanțoș nevoie mare, mândru ca un comandant de oști.

Lui Becali îi place să se vadă pe micile ecrane, să apară. Ahtiat după asta, e un cabotin, un ipocrit, un fanfaron și cum mai vreți. Fiecare poate completa pe linia punctată. Dar măcar dă, chiar dă, spre deosebire de mulți alții. Bagă mâna des în buzunar, se implică, ajută, salvează. Generozitatea lui nu-i de contestat, e un merit ce se cuvine recunoscut și respectat. Vorbim despre o generozitate afișată, căutată și ostentativă, care nu e însă altceva.

Surprinzător, acest tip cu mână largă refuză de la un timp să-și onoreze obligațiile din unele contracte, asumate prin semnătură. Așa ceva nu se întâmplă între oamenii de afaceri cu pretenții sau se întâmplă numai o dată, pentru că a doua oară nu mai bate nimeni palma cu un neserios.

Astfel, FCSB l-a luat în iarnă, cu focuri de artificii și covor roșu, pe Adrian Petre de la Esbjerg, dar n-a virat cei 500.000 de euro ce ar fi trebuit plătiți până la 1 martie! Firește, clubul danez a reclamat la FIFA și e greu de crezut că nu va avea câștig de cauză.

Într-adevăr, internaționalul de tineret în vârstă de 22 de ani n-a sedus în tricoul roș-albastru. Dar nici n-a fost lăsat să se integreze. A jucat numai două reprize, schimbat fiind la pauză din ordinul patronului-antrenor! De acord că Becali se aștepta ca Petre să aibă alt randament. Să rupă plasele adverse și gura lumii. Acesta n-a convins, corect, însă nici nu i s-a arătat răbdare, înțelegere. Pe de altă parte, latifundiarul i-a stricat rostul lui AP în Danemarca. Silindu-l să se întoarcă precum un învins la Esbjerg, i-a încurcat cariera. Dacă nu și viața.

De metodele lui Gigi se plânge, mai nou, și FC Botoșani. În ideea că gruparea moldavă n-a primit tranșa de 200.000 de euro din transferul lui Olimpiu Moruțan, sumă cu scadență la 10 martie! Hai, mai zici că pe Becali nu-l încearcă vreo mustrare de conștiință să-i tragă în piept pe niște străini. Dar să procedeze așa și cu prietenul Valeriu Iftime, de la care a cumpărat în ultimele sezoane aproape jumătate de echipă?! Așa ceva nu se face, nu se explică și, cu atât mai puțin, se scuză.

În sfârșit, fiind pandemie, să admitem că fotbalul, în prezent fără activitate, nu mai interesează ca înainte. Societatea are alte griji, alte temeri. Ca atare, și Becali, alte preocupări. Nu-i mai arde de fotbal ca în urmă cu câteva săptămâni. Ori, pur și simplu, traversează o jenă financiară. A rămas fără bani pe moment, dar își va reveni curând și va plăti datoriile.

Lucrurile nu par să stea însă așa. Cel în cauză declara recent că „Nu am achitat nimic și nu o să achit nimic! S-a oprit tot, s-a oprit lumea, voi nu vedeți? Trebuie să știu să mă acomodez la lumea nouă, trebuie să fiu deștept. Dacă sunt prost, mor!”. Ciudată „filosofie”, teoria chibritului, conform căreia a fi deștept e egal cu a nu avea cuvânt. Sau cu a-l încălca intenționat, ba și cu zâmbetul pe buze.

La Giurgiu, pe unde am copilărit, în zona velodromului umplut cu pământ și mai târziu cu blocuri, unuia ca Gigi Becali i se spunea șmecherie cu ghivent. N-am știut niciodată ce însemna expresia, dar am reținut-o peste ani și ani. Cu un soi, recunosc, de vinovată admirație.