Cuie în talpă
Prin prisma faptului că a reprezentat primul punct câștigat vreodată pe teren propriu de Botoșani în disputa cu FCSB, acest 2-2 poate fi socotit o surpriză.

Nu însă, chiar deloc, și după cum s-a jucat. Echipele s-au dovedit egale, tocmai de aceea scorul merită considerat echitabil. Deși el a trezit reacții diferite, mulțumindu-le pe gazde și deranjându-i pe oaspeți.
Logic că roș-albaștrii, al căror obiectiv declarat e câștigarea campionatului, nu s-au bucurat. Vorba lui Bogdan Vintilă, „Cu un singur punct n-ai cum să te lupți la titlu”. Altminteri, continuând suita afirmațiilor paradoxale, antrenorul bucureștenilor și-a felicitat băieții: „Au muncit și s-au sacrificat”. Vintilă chiar a apreciat că punctul de sâmbătă „ne dă speranțe pentru viitor”! Să mă ierte, dar el pare să gândească mereu în viitor și niciodată la prezent. Ca atare, să nu-i folosească acest punct cum i-a folosit și cel din remiza albă cu Clinceni, la nimic!
Nu insist asupra aspectului că meciul s-a jucat corect. Implicit, că s-au păcălit cei ce-au pariat că formația moldavă nu se va omorî cu firea, spre a-i permite adversarului să rămână în coasta liderului CFR. Mă opresc, întrucât nu simt nevoia că elogiez starea de normalitate.
FC Botoșani nu s-a dezmințit și, ca de fiecare dată de când e sub comanda lui Croitoru, a oferit imaginea unei echipe vii. Harnică, realistă, angajată. Poate c-ar fi reușit mai mult dacă autorul „dublei” sale, croatul Dugandzici, n-ar fi ieșit accidentat imediat după pauză. Sau dacă Hațegan ar fi validat golul lui Keyta din minutul 23, de la 1-1. Oricum, Botoșani a arătat ca o trupă dornică să atace, dar și capabilă s-o facă. Având disponibilitate și mijloacele necesare. În schimb, a încasat două goluri, riscul călărețului în condițiile în care ofensiva pronunțată constituie o armă cu două tăișuri.
Gruparea pregătită de Marius Croitoru și patronată de Valeriu Iftime poate servi drept exemplu pentru seriozitate, pentru spirit, pentru atmosferă. Nu știu cine ia acolo hotărârile, dar le ia înțelept. Cu minte. De pildă, golgeterul Dugandzici a ajuns aici, având 25 de ani, de la Osijek după ce evoluase nicăieri în Serie C din Italia, la Ternana și la Matera! La fel, înainte de Botoșani, fundașul central Chindriș, 21 de ani, fusese refuzat de CFR Cluj și de Viitorul! Suma cerută pe Chindriș, 1,5 milioane de euro, poate părea exagerată. Posibil să fie, numai că în momentul actual Chindriș e peste Miron. Părerea mea.
La FCSB însă, treaba continuă să scârțâie. Echipa posedă valori, numai că, puse împreună, ele mai degrabă decepționează decât seduc. Fiecare dintre roș-albaștri joacă pentru el, ca să placă patronului și să fie lăudat de către acesta. Afară de Man, autorul unui gol a la Robben, celelalte „nestemate” au decepționat pe linie. Fl. Coman și Moruțan nu se regăsesc, iar Ad. Petre mai are nevoie de timp să se integreze. Atât că finalul sezonului se apropie vertiginos și operațiunea nu poate întârzia.
Oscilațiile de formă ale vedetelor sunt provocate, spre necazul fanilor, și de o strategie confuză, fie ea elaborată de patron, de antrenor ori de ambii! Ce să înțelegi din decizia de a-l înlocui la pauză pe vârful împins Ad. Petre cu mijlocașul Oaidă?! Dar din introducerea lui Ad. Popa în minutul 90, gest bizar, deoarece apelezi la o rezervă în ultimul minut ca să păstrezi rezultatul, nicidecum ca să câștigi meciul?! Rămâi uneori cu senzația că FCSB își bate singură cuie în talpă. Nu uneori, chiar des.