Nu-i totul pierdut!

După acest 1-1 consemnat între CFR și Sevilla n-ar strica lămurite câteva chestiuni. Plecând de la componența formației andaluze, aspect care a stârnit nenumărate discuții în contradictoriu. Unii au susținut că Sevilla a aliniat în Gruia o garnitură alcătuită preponderent […]

După acest 1-1 consemnat între CFR și Sevilla n-ar strica lămurite câteva chestiuni. Plecând de la componența formației andaluze, aspect care a stârnit nenumărate discuții în contradictoriu. Unii au susținut că Sevilla a aliniat în Gruia o garnitură alcătuită preponderent din rezerve, opinie respinsă de alții. Adevărul e, să zic așa, la mijloc.

Față de formula utilizată de regulă în LaLiga, Lopetegui a început fără 5 titulari, Reguilon, Sergi Gomez, Banega, F. Vazquez și En-Nesyri. Dacă pe primii 3 i-a lăsat pe bancă până la final, la ultimii a apelat când a simțit, după 0-1, că se îngroașă gluma. Pe En-Nesyri, autorul golului egalizator, l-a introdus în minutul 73, iar pe F. Vasquez abia în prelungiri, în 90+1.

Nicio clipă, s-o spunem răspicat, cvintupla deținătoare a Cupei UEFA n-a rupt gura târgului. Sigur, n-a părut o echipă anonimă. Dimpotrivă, a arătat că știe fotbal. Posibil ca, în perspectiva returului de pe Sanchez Pizjuan, J. Navas et. Comp să nu se fi omorât cu firea. În consecință, nici n-au insistat foarte tare cât timp tabela de marcaj a rămas imaculată. Când s-au văzut însă conduși, spaniolii parcă au luat foc și au asaltat poarta clujenilor până au reușit să restabilească egalitatea.

Totuși, ca imagine generală, Sevilla n-a sedus. N-a strălucit. N-a epatat. Ba chiar ne-a dat de înțeles de ce presa iberică consideră că traversează un moment dificil, de reflux. Probă că a ajuns să fie recent eliminată din Copa del Rey de divizionara secundă Deportivo Mirandes, câștigătoare în „optimi” cu 3-1, după ce a avut 3-0 în minutul 90!

La rându-i, CFR a făcut o partidă decentă și a obținut un rezultat onorabil. Ca de obicei cu Dan Petrescu la timonă, campioana s-a dovedit organizată și harnică. A aglomerat cu dăruire în zona centrală și a închis etanș în apărare, adepta aceluiași stil pragmatic și nu foarte spectaculos. Din păcate, a contat rar în atac, fază în care Omrani a prins o zi ștearsă (tocmai acum!), în vreme ce Traore a părut mai inspirat în careul propriu decât în cel advers.

Familiarizați cu filosofia „Bursucului” de a nu se aventura și a-și expune echipa, nu prea ne-am așteptat la o altă abordare. La o explozie de entuziasm, la o revărsare de dezinvoltură. Pe de altă parte, nu împărtășesc părerea celor care apreciază că, după ce-a deschis scorul, CFR trebuia să forțeze mărirea diferenței, nu să caute conservarea unui avantaj fragil. De aici reproșul că Dan Petrescu a înlocuit la 1-0 un mijlocaș cu veleități ofensive (Ad. Păun) cu un închizător (Hoban).

Personal, sunt tentat să afirm că a procedat corect, el cunoscând cel mai bine formația. Resursele ei, modul de a gândi, de a reacționa. Plus că Petrescu nu-i din categoria antrenorilor dispuși să se descopere. El nu iubește riscul.

Urmare a egalului de joi seara, Sevilla pornește ca favorită în retur. Practic, așa a fost din capul locului, iar meciul din Gruia n-a schimbat datele problemei. Campioana României păstrează o șansă mică, foarte mică, însă reală. Ca s-o fructifice, înainte de orice, trebuie să creadă în ea. Să nu comită eroarea de a renunța, având datoria să spere și să lupte. Sevilla e puternică, nu și invincibilă.