Dezamăgire roș-albastră

CFR-FCSB a decepționat crunt. Cu precădere în repriza 1, când s-a jucat haotic, la întâmplare, bubuit.

Nici după pauză n-am văzut fotbal de gală, dar insistența clujenilor a mai colorat peisajul. Eliminarea lui Planici și golul lui Vinicius au reușit să învioreze spectacolul. L-au înviorat, nu și salvat. Scuzele că terenul a fost prost și că meciul s-a disputat în etapa inaugurală a sezonului țin până la un punct. Dincolo de care s-ar cuveni să recunoaștem că avem un campionat slab. Din ce în ce mai puțin competitiv.

Derby-ul a decepționat în primul rând din pricina formației bucureștene, care a izbutit performanța de a nu trage nici măcar un șut pe spațiul porții lui Arlauskis în 90 de minute! Ori tocmai de la FCSB, de la „nestematele” ei, prețuite de Becali la zeci și zeci de milioane de euro, așteptam mai mult. Să îndrăznească, să forțeze, să înscrie. N-a făcut nimic din toate astea.

Bănuiam că Dan Petrescu nu va risca, mai ales că se declarase mulțumit și cu un scor egal. Presupuneam că va juca în stilul lui de-acum clasic, meticulos și prudent, nu ca să impresioneze, ci ca să câștige. Pândind eroarea adversarului și căutând s-o exploateze prompt. Ca să îngenunchezi o asemenea opozantă, matură, realistă, îți trebuie inspirație și elan, calități ce i-au lipsit garniturii roș-albastre. FCSB a practicat un fotbal moale, fără nerv, bramburit.

De regulă, latifundiarul din Pipera vorbește ca să se afle în treabă. De data asta, caracterizând meciul ca duelul dintre o echipă de copii și una de bărbați, a sesizat esențialul. Atât că el însuși e vinovat de faptul că FCSB, cu 6 jucători sub 23 de ani în Gruia și cu 3 de 21, a arătat ca o formație pentru viitor, nu pentru prezent! Veteranii Clujului, Vinicius de 35 de ani, Deac și Camora de 33, Arlauskis de 32 etc, au dovedit mai mult sânge rece și un plus de pragmatism comparativ cu „bijuteriile” adversarului. Atenție, mai multă luciditate, nu neapărat talent! Atât că, iată „Bursucul” a demonstrat din nou că organizarea și disciplina, cuvintele sale de ordine, atârnă greu în balanță. Ba și decid.

În măsura în care unii dintre băieții săi au picat examenul de duminică seara, în frunte cu speranțele Nedelcu, Moruțan și Fl. Coman, dar și cu căpitanul Fl. Tănase (care i-a plăcut lui Becali, de ce?!), o zi nefastă a prins și antrenorul Vintilă. Dacă a hotărât el, și mi-e teamă că da, acesta a comis-o în clipa în care, schimbându-l pe Momcilovici cu Olaru, a schimbat și sistemul. A optat pentru unul cu trei oameni pe fund, coborându-l pe Nedelcu de la mijloc între Planici și Cristea. Pasămite, ca să respingă în bloc baloanele lungi și înalte ale gazdelor. Intenția n-a funcționat. Atacanții au primit și mai rar mingea.

A ajuns ca primii doi să greșească, Nedelcu să paseze neglijent, iar Planici, neatent, să-l placheze pe Deac, pentru ca Istvan Kovacs să-l elimine pe sârb și să dicteze lovitura liberă din care Vinicius să marcheze unicul gol al unei întâlniri ce se îndrepta spre o remiză albă. Care ar fi dezavantajat-o, în opinia mea, pe CFR, formația mai ambițioasă, mai coerentă, mai omogenă.

S-a pripit Kovacs scoțând direct cartonașul roșu? După unii da, după alții nu, în funcție de răspunsul la întrebarea dacă Deac se găsea, ori nu, în situație iminentă de a înscrie? Intensitatea „bodicecului” a părut să-i dea dreptate arbitrului, dar discutăm deja despre altceva. Oricum, Petrescu a țintit victoria și, deși la mustață, a obținut-o. N-a contat pentru el cum a fost, frumoasă sau urâtă.