Cu ochii în soare

Încheiam editorialul din 28 decembrie 2019 cu frazele "Atât cât îl știu eu, anticipez că, dacă Rotaru îl va asculta și îi va da satisfacție, Pițurcă va rămâne la Craiova. Altminteri, nu. M-aș bucura să mă înșel, însă mă îndoiesc".

Iată că nu m-am înșelat! După un prim moment în care patronul și antrenorul păreau să fi căzut la pace, Pițurcă anunțând că va continua, s-a produs ruptura. Dintr-un motiv necunoscut până și președintelui Cârțu, care admitea că „N-am idee ce-au discutat cei doi”. Clubul a emis un comunicat călduț, dar Pițurcă a răbufnit. „Nu s-au făcut achiziții, iar eu nu stau să mă bată Gigi Becali!”, a ridicat el tonul și a trântit ușa.

La orgoliul lui de-acum proverbial, ex-selecționerul ar dori să fie înțeles: a cerut și a fost refuzat. Trimiterea la Becali nu-i însă cea mai fericită. Deoarece, pe lângă că se bagă unde nu-i fierbe oala, inclusiv în probleme tehnice, latifundiarul a investit masiv în FCSB. A cumpărat jucători, uneori la prețuri mari. Spre deosebire de Rotaru, care mai mult a vândut. Iar când a cumpărat, cu excepția lui Cicâldău, n-a cumpărat ce trebuia.

Adevărul e că acest mandat al lui Pițurcă, întins pe durata a 14 meciuri de Liga 1, 6 victorii, 3 egaluri, 5 înfrângeri, nu s-a dovedit cel visat. Nici de public și nici, firește, de Rotaru. Acesta aștepta ca Pițurcă să-și respecte promisiunea și, conform cuvintelor rostite la scurt timp după instalare, să câștige campionatul sau măcar să se bată la locul 1. Deși e clar că pe antrenor l-a luat gura pe dinainte, contestatarii nu-l iartă și, pe bună dreptate, îl întreabă „Nu dispuneai de același efectiv, repudiat ulterior, când ai promis că vei lupta la titlu?!”.

Respectivii, dar și unii de bună-credință, se miră că, în ciuda repetatelor declarații de fidelitate, Pițurcă a lăsat-o pe Craiova cu ochii în soare. A părăsit-o cu doar o zi înainte de reunirea lotului, care are programată vizita medicală luni și urmează să se deplaseze în Antalya marți! Dacă tot intenționa să renunțe, s-o fi făcut-o imediat după eșecul din partida cu FCSB, 0-2 pe 22 decembrie.

Încă mai mult. Fără a nega calitățile de antrenor ale lui Pițurcă, evidențiate la timona naționalei, merită observat că nu-i întâia oară când acesta stă la o echipă românească, scuzați expresia, cât capra la țap! În 2010, s-a despărțit de Steaua după două meciuri și 50 de zile, deoarece Gigi Becali, care-l desființase pe Tătărușanu la TV, n-a vrut să gireze cu un teren că nu-i va mai ataca pe propriii jucători. Pentru ca în toamna aceluiași an, Pițurcă să se despartă și de Craiova lui Mititelu (cu care va ajunge în instanță) după numai 16 meciuri. Oricât ar susține cineva contrariul, acest du-te-vino nu creează o impresie favorabilă. Întreține imaginea unui tip mofturos, care își ia jucăriile și pleacă atunci când nu i se face pe plac. El nu vrea doar să conducă, ci vrea să comande. Să dicteze.

Altfel, nu garantez că Rotaru din Filipine, inițial din Dubai, și Pițurcă din București s-au certat din cauza lui Nistor. În opinia mea, nu Nistor era achiziția cea mai vizată de Pițurcă, mai degrabă interesat de aducerea a doi fundași centrali și a unui vârf. Prunea nu greșea însă afirmând că prețul stabilit de Dinamo pentru căpitanul ei, 300.000 de euro, dacă nu 260.000, era unul nepermis de mic. Chiar penibil, ridicol.

Pentru că nu-l evaluezi niciodată pe Nistor, 5 goluri, 12 assisturi în 18 jocuri, media notelor în GSP 6,82, cât pe albanezul Qaka, zero goluri, zero assisturi în 16 apariții la Craiova, media notelor 5,11, decât dacă ești pus pe glume. Să-mi fie cu iertare, pe glume proaste.