A dovedit că se poate

Cum CFR s-a calificat în „16”-imile Europa League, ba și cu record de puncte pentru echipele noastre, 12, firește că i-am lăudat pe Dan Petrescu și pe elevii lui imediat după victoria cu Celtic.

Unii însă, destui, mi-au cerut să mă temperez, deoarece isprava clujenilor nu rezolvă problemele fotbalului românesc. Multe și complicate.

Evident că nu le rezolvă. Dar nu văd de ce trebuie să judecăm așa. În măsura în care nu împărtășesc entuziasmul fără limite al „Bursucului”, uluit de ce-a realizat, nu-s de acord nici cu atitudinea celor care expediază isprava campioanei. Aceasta a reușit o performanță cu adevărat istorică, din moment ce s-a calificat dintr-o grupă imposibilă, cu campioana Scoției, cu locul 3 din Italia și cu 4 din Franța, reprezentantele unor competiții net superioare Ligii 1.

Cu asta, Dan Petrescu le-a cusut gura contestatarilor. Căutătorii de pete în soare care, printre altele, i-au reproșat că dă vrabia din mână pentru cioara de pe gard. Că, obsedat de reputația Ligii Europa, dar și de o rețetă financiară estimată la 11 milioane de euro, ar fi riscat sacrificarea campionatului în favoarea EL. Aliniind în grupă o echipă cu medie de vârstă ridicată, a părut că fuge după doi iepuri și că nu va prinde niciunul.

Trebuie spus, alt reproș adresat Clujului, că jocul CFR-ului n-a entuziasmat. A fost mai degrabă precaut decât dezlănțuit. Preponderent anost, rareori atractiv. Numai că pe Petrescu, a recunoscut-o el însuși, nu l-a interesat neapărat să placă, ci să câștige. Ca atare, el a conceput și pregătit meciurile pentru victorie, nu pentru spectacol. Dacă a venit și acesta, cu atât mai bine. Dacă nu, la fel de bine.

Dincolo de organizare și de experiență, campioana a avut și un dram de noroc. Deoarece, mai preocupate de situația din interior decât de reprezentarea internațională, Lazio, Rennes și, în retur, Celtic au folosit în partidele cu CFR multe rezerve. Decizia adversarilor de a proceda așa nu știrbește însă din meritele formației din Gruia. Una care, spre deosebire de colegele din grupă, și-a fixat ca obiectiv prioritar calificarea în primăvara europeană. Pentru atingerea sa a strâns rândurile și s-a concentrat la maximum. Nu o dată în detrimentul evoluțiilor din Liga 1, lăsate pe plan secund.

Să ne reamintim că, deși cu un om în plus din minutul 5, apoi cu doi între minutele 46 și 82 (eliminarea lui Susici), CFR s-a chinuit la Rennes. A învins la limită, după mari emoții, garnitura de rezerve a gazdelor dominând-o și presând-o pe cea de titulari a ardelenilor. Dar cea din urmă, chit că n-a încântat, și-a îndeplinit misiunea. S-a întors acasă cu 3 puncte uriașe, care au atârnat greu în cântarul calificării. Vechea gardă a CFR-ului, cu Culio de 36 de ani, Camora și Deac de 33, Arlauskis de 31 și așa mai departe, a rezistat eroic. A mai și șchiopătat, a suferit, dar a dovedit că se poate.

În ciuda calificării, CFR n-a prea impresionat. Câteodată chiar a rămas datoare, însă n-aș bate monedă pe asta. Frumos sau nu, tern sau nu, a contat mai puțin spre deloc. În actuala conjunctură, după recenta ratare a echipei naționale, cel mai important pentru fotbalul românesc era să câștige, indiferent cum. Întrucât CFR a izbutit, e datoria noastră, a tuturor, să-i mulțumim. Și s-o felicităm!