O acuzație mincinoasă

Părea o glumă, nici măcar foarte reușită, care începe însă să se îngroașe

Întâmplător, ori nu, în ziua în care UEFA a anunțat că investighează incidentele de la întâlnirea România – Suedia, președintele federației din Stockholm s-a lansat într-o declarație surprinzătoare. „Nu îndrăznesc să sper că vom primi noi meciuri la Euro, dar dacă ni se va oferi ocazia, vom fi pregătiți. Friends Arena (n.a. stadionul de 51.000 de locuri de la Solna, o suburbie a capitalei) e întotdeauna gata”, a precizat Karl-Erik Nilsson.

Nilsson n-a spus-o pe șleau, dar nu-i greu de imaginat ce nădăjduiește, ori chiar așteaptă, de la ancheta în curs de desfășurare. Ca românii să fie sancționați pentru așa-zisele manifestări rasiste din 15 noiembrie, iar organizarea celor 4 meciuri de Euro 2020 programate la București să fie încredințată Stockholmului! Să mă ierte KEN, dar l-aș informa că un vechi proverb românesc vorbește despre vrabia care visează mălai.

Să ne reamintim, telegrafic, ce s-a petrecut pe 15 noiembrie pe Arena Națională, spre finalul disputei câștigate de scandinavi cu 2-0. Introdus în minutul 78, tânărul de culoare Alexander Isak, 20 de ani, i-a reclamat arbitrului Daniele Orsato că spectatori din peluză l-au agresat rasist într-o fază în care el căuta să-l dribleze pe Ad. Rus. Deoarece acuzația de rasism e una extrem de gravă, „centralul” italian a trebuit să oprească meciul preț de câteva secunde. Ba și în două rânduri.

Atât că, în afară de Isak, nicio altă persoană n-a auzit vreo insultă venită din public! Nici măcar Orsato, aflat la 2-3 metri distanță de fază! Nimeni n-a putut invoca vreun banner rasist, iar cotidienele nordice s-au mulțumit s-o scalde. Firește, Expressen i-a cântat în strună lui Isak, fără să pretindă însă că reporterii săi prezenți la fața locului ar fi reținut ceva. Ziarul respectiv a notat doar că „atunci ar fi auzit (n.a. Isak) jignirile”. Nimic concret. Totul evaziv.

Să recunoaștem că există printre spectatorii noștri de fotbal, inclusiv printre cei de la România-Suedia, unii needucați. Certați cu ordinea, recalcitranți. Cum nu există pădure fără uscături. Ultrașii urâțesc spectacolul, ei huiduie, aruncă petarde, aprind fumigene etc. Doar că, supărați pe evoluția „tricolorilor” și pe scor, ei nu l-au înjurat pe Isak deoarece era de culoare. Ci pentru că făcea parte dintre „inamici” și insista să marcheze, deși echipa lui conducea cu 2-0.

Dacă l-ar fi insultat pe Isak din pricina culorii pielii, el având origini în Eritreea, țară nord-africană, întrebarea e de ce publicul n-a procedat la fel și cu colegul său Quaison, fiul unui ghanez, care Quaison a jucat 90 de minute?! Repet, unii dintre români sunt irascibili, necivilizați, uneori lipsiți de bun-simț, dar nu-s rasiști. Altminteri, Gnohere și Eric, ambii de culoare, n-ar fi aplaudați generos pe stadioanele noastre și de către fanii formațiilor adverse.

Mă tem că, vânturând ideea „Românii sunt rasiști”, una evident inventată, suedezii au gândit din timp scenariul. L-au clocit. Premeditând povestea, ei au sosit la București cu lecția învățată. Altminteri ce l-a apucat pe antrenorul Janne Andersson, un tip echilibrat, în banca lui, să avertizeze fără motiv că și-a pregătit elevii să reziste rasismului de la București?! Cu tot respectul și prietenia, însă de cele mai de multe ori vrabia visează degeaba la mălai.