Va risca Rădoi?

Din clipa renunțării lui Contra, s-a pus, și se mai pune, problema succesorului acestuia la națională. În care scop, pentru a-i testa pe suporteri, Gazeta i-a invitat pe aceștia să desemneze „antrenorul României la barajul pentru Euro 2020”. Au răspuns […]

Din clipa renunțării lui Contra, s-a pus, și se mai pune, problema succesorului acestuia la națională. În care scop, pentru a-i testa pe suporteri, Gazeta i-a invitat pe aceștia să desemneze „antrenorul României la barajul pentru Euro 2020”. Au răspuns 83.156 de iubitori ai fotbalului, cei mai mulți, 28 la sută, optând pentru Mirel Rădoi. Căruia i-au urmat Dan Petrescu (22%), Gică Hagi (14%), Mircea Lucescu (13%), Marius Șumudică (11%), Ladislau Boloni (6%) și Mircea Rednic (3%).

Preferința pentru Rădoi n-a surprins. S-a justificat în condițiile în care, cu el pe bancă, selecționata U21 s-a calificat după o pauză de 20 de ani la CE, iar acolo a avut o evoluție spectaculoasă, fiind eliminată abia în semifinale. În plus, ea și-a asigurat prezența la JO de la Tokio 2020. Chiar dacă Mirel a preluat echipa din mers, de la Daniel Isăilă, a reușit nu doar s-o păstreze, ci s-o și dezvolte. După ce au trăit un lung șir de deziluzii, românii s-au simțit mândri de trupa lui Rădoi.

Inclusiv FRF e, sau s-ar cuveni să fie, bucuroasă de alegerea publicului. Pentru că Rădoi vine din interior și cunoaște regulile jocului. Dar și pentru că, aspect deloc neglijabil, n-ar avea pretenții la un salariu substanțial, din moment ce ia de la tineret doar 60.000 de euro pe an. Sub a șasea parte din cât a încasat Contra și de 9 ori mai puțin decât Daum! De presupus că Rădoi ar accepta 100.000 ori 120.000 de euro pe an, n-ar cere mai mult. De înțeles, deoarece nu s-a întors cu mâna goală din șederile ca fotbalist în Arabia Saudită, Emirate și Qatar. Pe scurt, nu-i unul care să împuște francul.

Federalii bravează, dar prin vistierie cam bate vântul. Situația s-ar deteriora chiar dramatic în cazul absenței de la CE 2020, variantă în care s-ar pierde măcar 9 milioane de euro promise de UEFA. Iată de ce FRF ar înclina spre un antrenor mai ieftin, categorie în care n-ar intra niciunul dintre contracandidații lui Rădoi enumerați mai sus. Inclusiv Șumudică, tehnician care nu s-a sfiit să declare însă că „la națională vin și pe jos!”.

Dacă lumea l-a votat pe Rădoi, întrebarea e dacă, la rându-i, Rădoi ar vrea naționala? În locul lui, nu m-aș repezi să dau un răspuns afirmativ, deoarece acceptarea unui asemenea post implică riscuri serioase. Nu puține și nici mici pentru un antrenor de numai 38 de ani și, fatalmente, lipsit de experiență. Riscuri de care e conștient, ori era, și cel în cauză, care declara recent că ar duce până la capăt noul proiect U21. Că nu se simte încă pe deplin pregătit pentru a antrena naționala. Fiecare lucru la timpul potrivit, a explicat Mirel.

Totodată, apare pericolul ca, preluată de Rădoi, România să rateze, Doamne ferește!, barajul de Nations League. Atunci selecționerului i s-ar lega o tinichea de coadă și opiniile despre el s-ar răsturna peste noapte. Laudele s-ar transforma în admonestări, iar Mirel dintr-un antrenor de viitor, într-unul mai puțin iubit. Poate chiar contestat. N-a greșit, nu-i așa?, cel care a spus primul că graba strică treaba.

Există trenuri în viață, metaforic vorbind, pe care n-ai voie să le pierzi. Rădoi trebuie să decidă dacă se urcă în cel ajuns în gară sau îl așteaptă pe următorul. Personal, l-aș aștepta. Numai că, iertați banalitatea, fiecare om e alt om.