Singurul vinovat?

S-a scris mult, și cu năduf, după acest 0-2 cu Suedia, încât nu-i ușor să adaugi ceva nou.

Greu de suportat, adevărul e că naționala a pierdut în fața unui adversar evident mai bun. Care a depășit-o la toate capitolele. S-a derulat cel mai rău scenariu posibil, în sensul în care partida de vineri a fost cea mai slabă dintre cele 23 ale „tricolorilor” cu Contra pe bancă.

Băieții noștri chiar s-au făcut de râs. Au avut în majoritatea timpului o evoluție nu doar dezamăgitoare, ci lamentabilă. Cea mai convingătoare dovadă fiind aceea că, până la șutul lui Mogoș din minutul 87, nu și-au creat nicio ocazie clară de gol. Iar asta, rușinos, pe teren propriu și în fața a aproape 50.000 de spectatori!

Totuși, mă disociez de cei care, punându-l pe Contra la zid, continuă să-l regrete pe Daum, neamțul cu morgă ce parcă aștepta să fie felicitat că pierde toate meciurile! Nu-i momentul, firește, să sară cineva în apărarea lui Contra, care a ajuns să fie privit ca inamicul public numărul 1, ca dușman al poporului. Iată însă că bilanțul lui, 23 de întâlniri, 13 victorii, 6 egaluri, 4 înfrângeri, e net superior celui al lui Daum, 10-3-3-4. Ca nostalgia după antrenorul german (altfel cel mai bine plătit din istoria fotbalului românesc!) să înceteze, precizez că procentul de succes al lui Contra a fost de 65,2 la sută. Al lui Daum, de numai 40 la sută.

Oricum am judeca, „Guriță” merită socotit vinovat de eșecul cu Suedia. Chiar dacă totdeauna cea mai bună echipă e cea care nu joacă și în urma războiului mulți viteji se-arată. Contra a riscat însă, nu-i doar părerea mea, aiurea-n tramvai. Mai întâi, titularizându-i nejustificat pe Mogoș și pe T. Băluță. Apoi, forțând cu al doilea vârf, deși adversarul era mai degrabă de tatonat, de studiat. Contra n-a nimerit nici formula de start și nici schimbările. I. Hagi și Fl. Coman au fost nițel mai activi decât Deac și Keșeru, pe care i-au înlocuit, dar nici ei n-au impresionat.

Putem să-i găsim și alte cusururi lui Contra. De pildă, că i-a adus la lot pe Budescu și pe Nistor de gura lumii, de formă. Pe de altă parte, să recunoaștem că, în ansamblu, a convocat cam ce trebuia. Ba chiar a renunțat la ideile fixe numite Anton, Grozav sau Maxim. Cei chemați însă, aproape fără excepție, au demonstrat că au ambiție, nu și valoare. Că degeaba vor, pentru că nu pot. Dar nu-i exclusiv treaba selecționerului că dorește jucători competitivi și n-are de unde să-i ia.

Remarcabila comportare a reprezentativei U21 la CE a produs bucurie. În paralel, îmi cer scuze dacă exagerez, și un fel de psihoză, o presiune, că naționala trebuie împrospătată masiv cu tineri de la formația lui Rădoi. „Guriță” s-a conformat, așa că a început vineri cu Nedelcearu, Ad. Rus, T. Băluță și Pușcaș, iar pe parcurs i-a introdus pe I. Hagi și pe Fl. Coman. Cu cine ne-a bătut Suedia ca pe covoare? Cu Ekdal de 30 de ani, cu Lustig de 32, cu M. Berg de 33, cu S. Larsson și Granqvist de 34! De pildă, Săpunaru, a cărui experiență ar fi ajutat în centrul defensivei, a devenit peste noapte expirat și lăsat la vatră!

Fără îndoială că „Guriță” e vinovat de pierderea calificării din preliminarii. Nu-i însă singurul, în condițiile în care Federația și, ca ecou al ei, o parte importantă a publicului au părut obsedate de o întinerire pe care au tratat-o ca scop în sine. Ca atare, FRF a căutat și mai caută să transforme Liga 1 într-un campionat de tineret-rezerve, excesele ei de autoritate încurcând munca antrenorilor. Urechismul și aroganța care domnesc la Casa Fotbalului trebuiau să dea roade. Și uite că dau.