Fără Hagi la națională

Se discută tot mai mult și mai aprins varianta numirii lui Gică Hagi ca selecționer. Evident, pentru cazul în care, ratând calificarea la Euro 2020, Cosmin Contra va fi destituit și naționala n-ar mai avea antrenor.

Doar așa cred c-ar admite Hagi să vină. Pe un loc vacant, nu dând afară un coleg. La o adică, întrebarea e dacă ar accepta să preia postul după un selecționer față de care și-a manifestat recent solidaritatea, declarând că „nu-i normal să-l ataci pe Contra când el joacă meciuri decisive”.

Apreciez că lui Hagi i-ar surâde să lucreze din nou cu „tricolorii”. L-ar interesa. A mai făcut-o în 2001, ulterior abandonului lui Boloni, dar numai pentru 5 meciuri și 5 luni. După care, ratând barajul cu Slovenia și, implicit, prezența la Mondialele 2002, s-a retras din proprie inițiativă. A simțit, va mărturisi mai târziu, că nu se mai bucura de suficient sprijin. Și, orgolios fiind, s-a tras deoparte.

Atât că mandatul acela era pentru el cel dintâi pe banca tehnică. Tocmai își încheiase, în plină glorie, cariera de jucător în tricoul lui Galatasaray și începea să capete experiență ca antrenor. Între timp, lucrurile s-au schimbat. A lucrat în Turcia (Bursa, Galata) și în Romania (Poli Timișoara, FCSB, Viitorul), ba a și câștigat cu ultima formație, înființată de el însuși în 2009, campionatul, Cupa și Supercupa.

Datorită rezultatelor de top obținute în scurt timp, dar și faptului că Viitorul Constanța a devenit cea mai importantă pepinieră din fotbalul nostru, Gică Hagi ar merita să antreneze echipa reprezentativă. Ar vrea, dar ar și merita. S-ar califica, fie și ca răsplată pentru contribuția sa deosebită la descoperirea, creșterea și lansarea tinerelor talente. Cunoașteți amănuntele, nu mai insist.

Ar mai fi însă de îndeplinit o condiție. Administrația Burleanu să accepte colaborarea cu un selecționer incomod, greu de strunit, care nu se va grăbi să execute sugestiile conducerii. Apropourile ei. Și dacă așa ar atrage un posibil adversar, mă îndoiesc că, în ciuda zvonurilor, Burleanu ar agrea soluția Hagi. Ar înghiți-o doar sub presiune maximă și în lipsa alteia.

Convenind că Hagi ar vrea și ar merita la națională, mai rămâne să aflăm și dacă ar putea. Concret, nu în teorie. E oare în măsură să facă imediat, ori în viitorul apropiat, un asemenea pas? Situația se complică, de aceea consider că i-ar fi cu neputință să antreneze România în actuala conjunctură. Dintr-un motiv simplu ca bună ziua: ca proprietar al unui club de Liga 1, s-ar găsi într-un vizibil conflict de interese. Unul lesne de sesizat.

Câtă vreme e patron chemarea la lot a unuia sau a altuia dintre jucătorii acestuia, sau plecați de la el, ar fi contestată ori măcar interpretată. Ar ieși discuții, chiar scântei, la fiecare convocare, la fiecare meci. Ca să fie eligibil pentru națională, Hagi ar trebui să vândă clubul în care a investit imens, moral și material. A pus suflet și sume uriașe. De care, logic, e foarte atașat.

Întrucât nu-i va fi deloc ușor să vândă Viitorul, trebuind să dorească și să găsească un cumpărător cu dare de mână, orice dezbatere privind instalarea sa la națională în clipa de față e mai degrabă o vorbă-n vânt. Sunt sigur că într-o zi Hagi va prelua echipa reprezentativă. Dar la fel de convins sunt că nu se va întâmpla foarte curând.