Al doilea Vintilă

La un moment dat în coada ierarhiei, FCSB și Dinamo au tot urcat și au ajuns în buza play-off-ului. În special datorită clasamentului pe ultimele 7 etape, întocmit de Liviu Manolache, unul alcătuit de la numirea lui Vintilă pe banca roș-albaștrilor.

Cu 14 puncte fiecare, cele două ocupă ex-aequo locurile 1 și 2. Dinamo e lider datorită golaverajului: 12-6 comparativ cu 9-7. Pentru amatorii de statistică, le succed CFR, Viitorul și Craiova (câte 13 puncte), Chindia și Astra (câte 11). Putem vorbi deci despre o revenire a granzilor, menită să bucure. În ideea că reîntoarcerea lor printre protagoniste trebuie privită ca un plus pentru conținutul întrecerii.

Aparent, deoarece a câștigat doar cu 2-1, ba și după ce Chindia a deschis scorul, FCSB ar fi bătut cu emoții. Numai aparent. În realitate, ea a dominat autoritar și a învins clar. Sportiv, a admis-o însuși Viorel Moldovan când a declarat „Nu meritam mai mult” și „Ne-am arătat limitele, n-am avut personalitate”. Just. După un șir de evoluții remarcabile, Chindia n-a mai fost echipa încrâncenată, metodică, agresivă. Din contră, s-a predat ușor.

Oricum, Moldovan e de felicitat pentru că a reușit, prin organizare, prin seriozitate, prin efort, să-și scoată fotbaliștii din anonimat și să-i determine să-și depășească condiția. Tocmai pentru că majoritatea jucătorilor Chindiei, să mă ierte, n-au față de primul eșalon, s-ar cuveni ca ei să rămână cu picioarele pe pământ. Să fie conștienți că-și pot propune numai evitarea retrogradării. Altfel, emoționează atașamentul celor 7-8.000 de suporteri care obișnuiesc să vină de la Târgoviște la Ploiești, 50 de kilometri, ca să-i susțină pe Martac et Comp. Frumos, dar fidelitatea acestora nu le sporește valoarea celor de pe gazon.

La rându-i, FCSB s-a trezit condusă prin golul înscris de D. Florea cu largul concurs al „centralului” Ionuț Coza și al asistentului Ciprian Danșa. Niciunul dintre aceștia n-a sesizat, deși era evident, că înainte de a-i pasa lui Neguț, autorul centrării pentru „capul” lui D. Florea, Dumiter a comis fault la I. Cristea („talpă”), dar și henț! S-a folosit de mână.

Arbitrul din Cernica, mai degrabă într-o zi proastă decât din rea-intenție, a mai nedreptățit-o pe FCSB și atunci când, la 0-1, n-a dictat 11 metri în faza în care, ieșit imprudent din poartă, Aioani a ratat mingea, nu și capul lui Cristea, penalty indiscutabil! La fel de limpede ca și faultul nesancționat al lui Planici la același D. Florea, de galben, dar petrecut în afara careului.

Surprinzător, Vintilă a refuzat să dezvolte subiectul: „Nu comentez arbitrajul. Dacă au existat greșeli, jucătorii se vor ascunde după ele și nu vreau să le ofer ocazia”. O atitudine care-l pune pe controversatul tehnician al vicecampioanei, socotit portavocea patronului, într-o lumină favorabilă. Dincolo de ridicola poveste cu tămâia din vestiar și de neinspirata trimitere la Maradona, care avea 1,65 m, nu 1,50!, Vintilă încearcă să schimbe părerea pe care ne-am format-o despre el. Ne îndeamnă să nu-l mai considerăm un simplu executant. Un personaj șters, cu rol decorativ.

Sigur că el nu mișcă înaintea lui Gigi Becali. Se supune pentru că altminteri știe că-l așteaptă ușa. Poate că începe să reprezinte însă mai mult decât un tip evlavios și ascultător, de vreme ce, instalat pe 25 august, a pierdut urât primul meci, 0-4 la Mediaș, dar atât, niciunul din celelalte 7! Incluzând aici și victoria din Cupă cu Metaloglobus, toate în ciuda avalanșei de accidentări și de suspendări. Am impresia, sper că nu mă înșel, că antrenorul a adus calm în vestiar și echilibru pe teren. Că există, iată, și un al doilea Vintilă, mai puțin cunoscut.