De ce atât de târziu?!

Întrucât "tricolorii" i-au bătut pe feroezi cu 3-0, ar trebui să ne declarăm mulțumiți.

Chiar dacă golurile s-au înscris în ultimul sfert de ceas. S-ar cuveni să lăudăm și perseverența băieților noștri, apreciind că rezultatul e cel ce primează în fotbal.

Totodată, logic ar fi să considerăm victoria de la Torshavn una dătătoare de moral și, în baza ei, să așteptăm mai încrezători duelul cu Norvegia de marți.

Chestia cu moralul e discutabilă. În ideea în care, dacă România a învins sâmbătă un adversar clasat pe ultimul loc în preliminarii și pe poziția 109 în ierarhia FIFA, atunci Norvegia a izbutit s-o încurce pe Spania, liderul autoritar al grupei, echipă cu punctaj maxim în primele șase meciuri! Deși Norvegia a egalat la Oslo în minutul 90+2 și din penalty, parcă mai indicat e s-o lăsăm moartă cu moralul.

Dincolo de rezultat, cu excepția lui Tătărușanu, elevii lui Contra au dezamăgit timp de 75 de minute. Până la golul de 1-0, înscris de Pușcaș, foarte discret până atunci, absent. După aceea s-au dezlănțuit, dar o oră și un sfert ne-au scos peri albi cu o prestație lipsită de vlagă și de orizont, bălmăjită. Probă că insularii au irosit cea mai clară ocazie a reprizei 1, când Tătărușanu a respins, printr-un reflex miraculos, „capul” lui Olsen!

„Tricolorii” merită însă unele circumstanțe atenuante. Terenul sintetic, vremea rece și, în special, stilul rudimentar al insularilor, înghesuiți într-o defensivă permanentă. Să adăugăm și că unii dintre băieți au prins o zi nefericită, o formă proastă. Fl. Andone și Fl. Coman practic nu s-au văzut, niște umbre. Totuși, argumentele de mai sus nu scuză evoluția anonimă a echipei noastre, anostă.

Un ceas și ceva, până la aparițiile lui Keșeru (minutul 65) și Mitriță (69), naționala s-a chinuit. A cărat apă cu ciurul. Să fiu iertat, dar ea a jucat ce nu trebuia: a abuzat de centrări înalte, oarbe, respinse ușor de trei stoperi, în frunte cu veteranul Gregersen (37 de ani), înalt de aproape doi metri! Deși era lesne de sesizat că acest mod stereotip de a forța golul nu va da roade, Contra a amânat nepermis să intervină! Să nu se supere, dar m-am întrebat, fără să fiu singurul, ce-au păzit pe bancă el și secunzii săi?!

Cum i-a introdus pe Keșeru și pe Mitriță, meciul a căpătat altă turnură. S-a înviorat. În ciuda faptului că mijlocul a continuat să scârțâie, Stanciu și Hagi părând incompatibili, ca și când s-ar calca pe picioare între ei, atacurile la firul ierbii, combinațiile scurte au dezechilibrat defensiva adversă și au îngenuncheat-o. De ce s-a renunțat însă atât de târziu la o strategie păguboasă chiar n-am înțeles. Sincer, nici nu era de înțeles.

I-am auzit pe unii elogiindu-l pe selecționer pentru schimbări. E și părerea mea că a făcut bine, ceea ce nu mă împiedică să judec: dacă a nimerit schimbările, și le-a nimerit la fix, nu cumva Contra s-a arătat neinspirat în clipa în care a hotărât garnitura de start? Mi-e teamă că da.

Să nu privim însă numai partea goală a paharului. Deși, din păcate, paharul a rămas mai mult gol. Să-l ascultăm pe Alex Mitriță, MVP-ul întâlnirii de la Torshavn, că „a fost dificil cu Feroe pentru că s-au aglomerat, dar cu Norvegia va fi altul jocul nostru”. Așa să fie, hai, România!