Arogantul I. Kovacs

Deși eu îl știam altfel, admit că Istvan Kovacs nu vorbește cum trebuie nici cu jucătorii, nici cu antrenorii. Că e uneori prea plin de el, sfidător, insolent. Faptul că și-a cerut scuze oficial, după ce s-a răstit la Florinel […]

Deși eu îl știam altfel, admit că Istvan Kovacs nu vorbește cum trebuie nici cu jucătorii, nici cu antrenorii. Că e uneori prea plin de el, sfidător, insolent. Faptul că și-a cerut scuze oficial, după ce s-a răstit la Florinel Coman cu „Dispari!”, le dă apă la moară celor care-i reproșează comportamentul inadecvat.

Sper ca el să fi înțeles din incidentul cu Coman, ca și din cel ulterior cu Edi Iordănescu, că a greșit. Implicit să se schimbe. Ar fi păcat să nu se întâmple așa, iar primul care ar pierde va fi Kovacs însuși. Altminteri însă, dacă o greșeală recunoscută e pe jumătate iertată, să-i acordăm încredere lui Istvan într-un moment în care, ca semn al unei valori incontestabile, tocmai i s-a încredințat duelul Genk-Napoli din Liga Campionilor. Întrucât la asemenea nivel înalt mai oficiază un singur alt român, Ovidiu Hațegan, s-ar cuveni să ne mândrim cu ei.

Nu-i exclus ca Istvan să aibă probleme de comunicare și din pricină că, aparținând etniei maghiare, nu stăpânește perfect limba română. Nuanțele ei îl mai încurcă. Posibil, ca atare, ca acel „Dispari!” să nu i se pară o expresie deplasată, trufașă. La fel, și replica aruncată lui Edi Iordănescu la Cluj, „Vezi că pleci!”, după care l-a și eliminat în pauza meciului dintre CFR și Gaz Metan.

N-am asistat la dialogul incriminat, deci nu mă pronunț în ce măsură Kovacs l-a nedreptățit pe antrenorul Mediașului ori, dimpotrivă, acesta a sărit calul când i-ar fi bătut obrazul arbitrului din Carei și i-ar fi zis „nesimțit”. Cum n-au existat nici martori, nici camere de luat vederi, fiecare va lua de bună varianta de care se consideră mai aproape. Oricum, să mă ierte Edi, pe care-l prețuiesc foarte tare, dar nu-i normal să-l aștepți pe arbitru ca să-l tragi la răspundere, fie și civilizat, pe tunelul dintre vestiare și teren!

Legat de această poveste, a surprins că, totdeauna mută ca peștele, convinsă că șefii săi nu trebuie să dea socoteală nimănui, CCA s-a arătat iritată de atitudinea lui Kovacs. Prizoniera unei secretomanii greu de suportat și imposibil de justificat, CCA n-a ieșit cu vreo declarație ori cu vreun comunicat. Totuși, pasămite, procurat din anturajul președintelui Vassaras, raportul de arbitraj al lui Kovacs a ajuns sub ochii tuturor! Care au putut citi în Gazetă ce-a notat „centralul” pe marginea eliminării lui Iordănescu!

M-a mirat reacția CCA, deoarece n-a făcut niciodată public vreun raport de arbitraj. Niciodată. Încălcând propriile-i legi scrise și nescrise, s-a aventurat acum pentru a demonstra că o preocupă ce s-a petrecut în Gruia. Că îi pasă. A intervenit însă, pe căi ocolite, nu pentru că a deranjat-o, ci pentru că i-a convenit. În numeroase alte situații, Vassaras et Comp. nu s-au amestecat. Când a luat-o Colțescu pe miriște ori, recent, când a viciat Antonie rezultatul din Trivale. A delegat aiurea și a închis ochii la gafe, dar a tăcut mâlc și s-a zăvorât în birou. N-a mai apelat la anturaj și n-a mai produs dezvăluiri.

Să gândim că onor CCA a decis să schimbe foaia, să fie mai deschisă. În consecință, e de datoria ei să pună la dispoziția opiniei publice și raportul de arbitraj întocmit de Marius Avram după Craiova-Viitorul. Ca să ne lămurim dacă Bancu i-a strigat ori nu „negru împuțit” lui De Nooijer și de ce „centralul” n-a luat nicio măsură disciplinară, deși Bancu însuși a mărturisit că „au înjurat ei, am înjurat și noi!”.

Putem sta însă liniștiți. Vassaras și ai lui vor adopta în continuare politica struțului. Iar noi vom afla numai ce au ei interes să aflăm. Resturi de adevăr. Cioburi.