Ultima victimă

Pentru că va lipsi din pricina unei întinderi musculare măcar o lună, Mihai Pintilii pare mai aproape ca oricând de clipa retragerii.

Una că va împlini 35 de ani pe 9 noiembrie și alta că accidentările s-au ținut scai de el. Survenită în meciul cu CFR Cluj, cea din urmă riscă să fie picătura ce umple paharul. Ori chiar e.

Sigur că există un final pentru orice fotbalist și el apare mai devreme sau mai târziu. Depinde de norocul fiecăruia, dar și de organismul lui. Din păcate, sunt tot mai numeroase semnalele că fizicul lui Pintilii, pus la încercare în atâtea și atâtea bătălii, nu-l mai ajută. Fără să însemne asta o consolare, sosește un moment, inevitabil, în care sănătatea ne părăsește pe toți.

N-am să insist asupra personalității lui Pintilii. Nici asupra carierei acestuia, a făcut-o ieri foarte bine Cristi Geambașu. Apreciez doar, în treacăt, că retragerea lui, când se va petrece, va fi a unui luptător, nu a unui artist. În ochii mei, poate și ai altora, Mihai reprezintă tipul de jucător dispus la orice sacrificiu spre binele colectiv, dar nu și al unuia înzestrat în mod deosebit. Pintilii a pus osul și a transpirat abundent, filosofia sa fiind aceea că mingea mai poate trece, dar adversarul niciodată. A și creat, dar mai puțin. Și-a respectat însă profesia și a slujit-o cu devotament, privind-o nu doar ca pe o meserie, ci ca mai mult de atât. A ridicat-o la rangul de misiune, dacă nu și de destin.

În context, a surprins neplăcut atitudinea lui Gigi Becali. Graba cu care patronul FCSB s-a arătat dispus să-l înlocuiască pe Pintilii, lăsând să se înțeleagă că povestea acestuia s-a sfârșit. Că are cine-i lua locul lui Mihai, „Păi, vin Nedelcu, Oaidă, Ovidiu Popescu”, că pierderea nu se va băga de seamă. Că va fi mică și la vară va fi cald.

Nu mă îndoiesc că latifundiarul greșește. Se va găsi cineva care să-i urmeze lui Pintilii, nimeni nu-i de neînlocuit pe Pământ. Evident că se va găsi un închizător la fel de curajos, poate mai dârz, mai înfipt. Niciunul nu va avea însă atâta influență asupra coechipierilor. Nu-i va mobiliza la fel. Iată de ce e în interesul echipei, implicit al lui Gigi, ca Mihai să nu agațe de îndată ghetele în cui. A explicat perfect situația Florin Tănase: „Pinti e liderul nostru din vestiar și avem nevoie de el”. Corect, așa se prezintă lucrurile.

Apropo de Tănase, a ajuns ultima victimă a orgoliului nemăsurat al patronului. Intrat pe lista celor mai nou căzuți în dizgrație, alături de, listă mai lungă, Bălașa, Marc, Gikiewicz ori Salomao, el a rămas rezervă după ce a îndrăznit să declare, comentând un interviu acordat în Gazeta Sporturilor de Bogdan Andone, că „la niciun club din lume antrenorul nu cere voie să facă schimbări”!

Firește că Becali s-a simțit călcat pe bătături, drept pentru care n-a tăcut. I-a ordonat lui Vintilă să nu-l titularizeze pe „rebel” cu CFR, meci în care a trebuit să se lovească Pintilii ca antrenorul, strâns cu ușa, să-l introducă la pauză pe Tănase. Brusc, pentru că nu și-a ținut gura, ex-căpitanul roș-albaștrilor s-a trezit contestat de patron: „Nu stăm după Tănase până învață fotbal. Nu știu ce se întâmplă cu el, parcă e de pe altă planetă. Dar nu stăm după Tănase!”.

Întrebarea e cine vine la rând? Pe cine se mai supără Gigi Becali și de ce ? Într-adevăr, o face pe banii lui, dar și pe nervii suporterilor.