Lucescu la FCSB?!

S-a lansat vestea că, în prezent fără angajament, Mircea Lucescu ar putea s-o antreneze pe FCSB. Ori, mai nou, să investească alături de Gigi Becali sau chiar să cumpere clubul.

Surprins de amploarea zvonului, Lucescu a dezmințit repede și ferm ambele variante. Adevărul e însă că el însuși le-a alimentat în clipa în care, dând curs invitației lui Becali, l-a vizitat pe acesta la așa-zisul Palat, „unde am văzut multe icoane și am întâlnit câțiva călugări”. După care, la insistența patronului, a intrat în vestiarul FCSB înaintea meciului de Europa League cu Mlada Boleslav de la Giurgiu.

Și în opinia mea, ideea de a intra în vestiar n-a fost înțeleaptă. Fie și numai deoarece, știindu-l jucător și antrenor la Dinamo, apoi antrenor la Rapid, opinia publică l-a perceput pe Lucescu senior ca pe un rival de neîmpăcat al Stelei (FCSB), nicidecum drept un amic al ei. Gestul lui a părut de neînțeles multora. De-a dreptul deplasat. Dovadă că, ironici, fanii „câinilor” și-au propus să-l cheme și ei pe Lăcătuș, simbolul Stelei, în vestiar spre a-i mobiliza pe Nistor et Comp!

Inițial, ML n-a priceput ce se întâmplă. Ca unul care a lipsit din țară ultimii 20 de ani, n-a realizat că adversitățile din fotbalul dâmbovițean s-au accentuat, nu s-au tocit. Pentru Mircea, lucrurile se prezentau foarte simplu: FCSB era o echipă românească aflată într-o competiție continentală, iar el, ca român, avea datoria să încerce s-o ajute. Să-i transmită, după propria-i expresie, „dintr-o experiență de patru decenii”.

A dezmințit că, întors în tribună lângă președintele CA, Vali Argăseală, și-ar fi luat notițe. „N-am scris nimic, aveam în mână foaia cu numele jucătorilor, pe care nu-i cunosc. În cabină, am stat două minute. I-am încurajat pe băieți, le-am spus că trebuie să creadă în calitățile și în șansele lor. După care am dat mâna cu antrenorul și i-am urat baftă, atât. Restul au fost speculații. Privind zvonul că m-ar interesa FCSB sub vreo formă, să lucrez acolo sau să bag bani, el nu-i decât o minciună. O invenție”.

Unii s-au enervat, iar alții chiar s-au indignat că milionarul Lucescu refuză să investească în fotbalul de acasă. Hai, nu la FCSB, dar măcar la Dinamo ori la Rapid! Dincolo de arta noastră de a ține socoteala altora și, eventual, de a hotărî pentru ei, Lucescu nu-i atât de bogat cum se crede. La 74 de ani, nu-i sărac, Doamne ferește!, dar nici unul care să arunce cu banii. Totuși, a ajutat și îi ajută pe mulți. Unui fost coechipier i-a cumpărat garsonieră. Altuia i-a plătit dentistul, mii de euro. Pe al treilea l-a ajutat să-și ia mașină etc. Oamenii trăiesc și pot confirma. Plus bursele anuale oferite la Iași unor copii dotați, despre care nu-i place să discute.

Mai sunt unii, din fericire puțini, care nu încetează să-l atace pe antrenorul Lucescu. Aceștia pretind că s-a remarcat la Donețk pentru că Ahmetov a cheltuit o avere să îi facă echipă competitivă! N-am nici timp, nici chef să polemizez cu oameni fără simțul măsurii. Le reamintesc însă că, pe lângă cele două trofee europene, ML a câștigat titlul cu 5 formații în 3 țări, iar France Football, nu GSP, l-a plasat recent pe locul 41 în Top 50 antrenori din întreaga istorie a fotbalului. Trebuie să fii rău-intenționat, sau foarte glumeț, să contești un asemenea tehnician.