Din vârful buzelor

Așa mi-au imputat mai mulți internauți că aș fi descris, fără entuziasm, calificarea CFR-ului în duelul cu Maccabi.

Cum am notat, negru pe alb, că formația clujeană „s-a calificat pe merit”, că a avut „o calitate superioară” și „un plus de valoare”, resping reproșul. Totodată, recunosc că nu m-am entuziasmat, iar asta dintr-un motiv lesne de înțeles. Pentru că am asistat la o calificare decentă și muncită, nu însă și spectaculoasă.

Ca atare, i-aș invita pe aceia care mă critică, uneori întemeiat, acum nu, să nu-i confunde pe ziariști cu suporteri. Ultimii iubesc necondiționat, atașați trup și suflet de grupările favorite. Nu-i și cazul jurnaliștilor, datori să observe ce merge în jocul unei echipei, dar și ce scârțâie.

Caseta tehnică a egalului de la Netanya demonstrează că, exceptând raportul cornerelor (4-4), Maccabi s-a situat peste CFR la restul capitolelor. Ca posesie (56%), ca ocazii de gol (13-5), ca șuturi pe și la poartă (9-5) etc. Veți zice că, după golul lui Culio din penalty, pe băieții lui Dan Petrescu nu prea i-a mai interesat posesia. Practic, cu sacii urcați în căruță, mai ales la 2-2, ei au făcut pasul înapoi și au cedat inițiativa.

Era logic să se petreacă astfel, lotul CFR-ului fiind mai vârstnic și, deci, mai uzat. Mai predispus la oboseală. „Bursucul” a gândit însă matur continuarea, inspirat. Doar că, să n-o privim pe Maccabi cu lupa!, în fața cui? A unui adversar onorabil, totuși de nivelul Astanei. Nu mai bun decât formația kazahă.

Deși s-a zbătut, Maccabi n-a putut mai mult. Nici măcar Cohen, pe care Petrescu, cuprins brusc de admirație, l-a numit „Neymar al Israelului”! Să-mi fie cu iertare, între pământ și cer e o distanță uriașă.

Apropo, televiziunea din Țara Sfântă, canalul Charlton, care a transmis întâlnirea, dar și site-urile de specialitate 5 Sport și Sport 1 l-au acuzat pe „centralul” Fritz că n-a dictat 11 metri în faza în care, la scorul de 2-2, Vinicius a călcat pe piciorul lui Cohen în careu.

Conform acelorași surse, arbitrul german ar fi greșit și când a acordat penalty pentru CFR la ciocnirea dintre Bordeianu și Schechter. În care, pasămite, Schechter a intervenit regulamentar, umăr la umăr, nu cu forță disproporționată.

Ca probă că neamțul i-a avantajat pe români, presa israeliană (care nu pune note arbitrilor) sugerează și că, în minutul 14, când a primit galben pentru fault asupra lui Kandil, Deac trebuia eliminat. Personal, consider că Fritz a procedat corect. Oricum, deși presat de Beno David, corespondetul Gazetei la Tel Aviv, ofițerul de presă al lui Maccabi, Ofer Ronen, a refuzat orice comentariu pe marginea arbitrajului. „Noi nu discutăm niciodată asemenea aspecte”, a precizat sec Ronen.

Dincolo de felicitările cuvenite lui Petrescu și elevilor săi pentru inteligență, efort și realism, n-ar strica să convenim că eliminarea lui Maccabi s-a înscris pe linia normalului. A firescului. Că s-a întâmplat ceea ce, prin prisma diferenței de valoare, era de anticipat că se va întâmpla. Tocmai de aceea m-a surprins, numai pe mine?, bucuria cu care clujenii au salutat isprava de marți. Însoțită de urale în cabină și udată abundent cu șampanie.

O veselie, în opinia mea, exagerată. Asta în ideea că, dacă vor trece și de Celtic, cum aștept și le doresc, Camora et Comp în ce fel vor mai sărbători calificarea? Vor da foc vestiarului sau ce?!