Vechea gardă 

Bătând-o pe Astana cu 3-1 și eliminând-o din C1, Dan Petrescu le-a închis gura celor care proclamaseră că, în absența lui Țucudean, CFR nu mai știe să dea gol.

Contestatarii se bazau pe faptul că echipa „Bursucului” pierduse două din cele trei partide disputate în acest sezon, ba și marcase un singur gol! În returul cu campioana Kazahstanului, Petrescu și-a luat însă o frumoasă revanșă.

Sigur că ieșirile lui nervoase au contrariat iarăși, dar hotărâtoare rămân victoria și calificarea. Deși aș mai zice că nu se cade să încingi ditamai hora bucuriei după ce-ai scos din competiție un adversar modest, prefer să tac. Succesul îndeamnă la o anumită atitudine, așa că mă opresc. Cu atât mai mult obligă la aplauze un succes pe deplin meritat, în genul celui obținut acum de CFR. Care a dominat 90 de minute din 95, a înscris de trei ori și a irosit șapte ocazii mari, între care două bare. În plus, i s-a refuzat un penalty la 1-1, când Maevski l-a faultat în careu pe Deac.

Întrucât n-am urmărit întâlnirea tur, fiind departe de țară, așteptam altceva de la Astana. Probabil că o fi mai tare pe sinteticul de-acasă. Pe iarba din Gruia, n-a arătat însă nimic, chiar nimic! Probă că a fost depășită de CFR copios ca posesie, număr de cornere, șuturi la și pe poartă etc. La fel de adevărat e și că formația clujeană, organizată, energică, a reușit miercuri seara cel mai bun meci al ei din actuala stagiune.

Dacă „Burscului” i se poate reproșa țâfna, nepotrivită în general și cu special într-o competiție cu vizibilitatea Ligii Campionilor, asta-i tot ce i se poate reproșa. El a gândit și a condus partida cu inspirație. Cu inteligență. Cu maturitate. L-au ajutat și jucătorii, în frunte cu Arlauskis și Omrani, ambii de nota 10 în opinia mea. Dar și Petrescu a mutat exact ce trebuia. A mutat la fix.

Paradoxal, ghinionul de a fi primit gol încă din minutul 4 a servit-o pe CFR. Forțând limba română, ghinionul s-a dovedit cu noroc, deoarece kazahii, convinși c-au încheiat conturile la 2-0 pe ansamblul dublei, au lăsat garda jos. Le-a fost suficient „ceferiștilor”, cu Deac, Culio și Djokovici neosteniți, să răstoarne rezultatul într-o jumătate de oră și să se îndrepte autoritari spre o izbândă fără dubii.

Titularizându-i pe veteranii Vinicius (35 de ani) și Culio (36), pe care-i menajase la dezamăgitorul 1-1 consemnat pe teren propriu cu Poli Iași, Petrescu a aliniat o garnitură cu o medie de vârstă sărită de 30 de ani. În rândul căreia mezinul s-a numit Omrani, de 26! Acordându-le încredere fotbaliștilor experimentați, „Bursucul” a demonstrat că nu ține cont de data nașterii unui jucător, ci numai de valoarea și, eventual, de forma acestuia. De sesizat că, dintre cei doi Under 21 folosiți în Liga 1 pentru a respecta restricțiile federale, pe V. Costache l-a introdus numai spre final, în timp ce Itu n-a figurat nici măcar rezervă. Statutul pe care l-a avut V. Costache la Nursultan.

Aici e de zăbovit. Fără a fi inamicul regulii, doar a fetișizării ei, merită observat că aceasta poate fi privită ca o sabie cu două tăișuri. Pentru că, exemplul oferit de Dan Petrescu simplifică lucrurile, regula în discuție obligă o echipă să joace într-o formulă în campionat și într-alta în cupele europene. Iată de ce, apreciind-o, nu m-am grăbit niciodată să-i dedic ode. Iar dacă alții au interpretat tendențios reticența mea, adică greșit, îi privește. Direct și personal.