Iarăși la coadă!
Abia la Euro U21 ne-am lămurit din proprie experiență ce înseamnă Video Assistant Referee, VAR.
Cum clarifică el fazele controversate și ajută în luarea deciziilor corecte. Să ne reamintim că la România-Croația 4-1, videoarbitrajul le-a folosit „tricolorilor” în două situații. Mai întâi, scoțianul Madden, care nu sesizase hențul lui Benkovici, a revenit și, după VAR, a dictat penalty-ul transformat de Pușcaș în minutul 11. Apoi, tot grație serviciului video, „centralul” a validat golul înscris de Ad. Petre în final, suspect de ofsaid.
Dacă ultima hotărâre a contat mai puțin, prima a atârnat greu într-un meci pe care, datorită videoarbitrajului, băieții lui Rădoi l-au început practic de la 1-0. Și fără acel gol, e de presupus că România ar fi bătut Croația. Pe de altă parte, intervenția VAR-ului le-a facilitat „tricolorilor” drumul spre izbândă.
Alt exemplu. În întâlnirea Italia-Polonia de miercuri, VAR i-a anulat Squadrei Azzurra, la 0-1, golul înscris de Orsolini, care primise mingea într-o poziție de afară din joc. S-a terminat 1-0 pentru Polonia, surpriză de proporții ce a adus Polska pe locul 1, cu șanse uriașe pentru semifinale. Imaginați-vă cum s-ar fi încurcat lucrurile și s-ar fi bulversat clasamentul grupei în cazul în care „centralul” ar fi validat golul.
Nu trebuie să insist asupra rolului videoarbitrajului în fotbalul modern. Implicit, asupra nevoii ca acesta să fie aplicat cât mai repede și la noi. Ideea fiind că nu mai merge fără VAR în 2019. Nu-l ai, nu ești în rândul lumii. Bâjbâi și te cerți. Înlesnești interpretări și polemici, discuții fără rost și fără sfârșit.
Din păcate însă, Liga și Federația amână nejustificat introducerea sistemului. Ambele acuză prețul ridicat al operațiunii, care ar costa, cuprinzând și tehnologia, circa un milion de euro. Poate mai mult, dacă s-ar crea spații de monitorizare la toate stadioanele din L1. N-ar fi însă obligatoriu în fază incipientă. La CM 2018 din Rusia s-a utilizat VAR la Soci și la Ekaterinburg, dar camera de supraveghere și de control era plasată la Moscova, la 1.400 de kilometri distanță!
LPF ar trebui să găsească o soluție în condițiile în care formațiile din eșalonul de elită încasează 28 de milioane de euro anual din drepturile TV. Cum un milion din 28 n-ar arunca în aer bugetele, misiunea lui Iorgulescu ar fi să convingă cluburile că VAR e indispensabil. La rându-i, FRF ar trebui să dirijeze o parte din cheltuielile proprii către videoarbitraj. Să mai reducă din organigramă, umflată în prezent cu 30-40 de persoane față de cea a lui Mircea Sandu, considerată de Burleanu „obeză”! În paralel, să ducă muncă de lămurire cu CCA, cu Vassaras et Comp., cărora nu le-ar pica bine să le dea VAR peste degete.
Președintele să nu mai circule peste hotare însoțit de un veritabil alai, să nu-i mai plimbe gratis la meciurile „naționalei” pe membrii CEx etc. Normal era ca FRF să aibă reprezentanți la turneul U21 din Italia, 2-3 oficiali și 3-4 tehnicieni, dar nu 20, câți se află acolo, o armată, unii în vacanță plătită! Nu-s bani pentru VAR?!, firește nu-s, cât timp Burleanu umblă prin Europa acompaniat de o suită impresionantă, fără care parcă s-ar rătăci! În absența arbitrajului video, rămânem de căruță, la coadă. Iar fotbalul nostru va progresa în ritm de melc. Sau nu va progresa deloc.